Poezie
Pustietate II
1 min lectură·
Mediu
Vântul a suspinat și a murit,
iar odată cu el muriră
și sunetele îndepărtate.
Piscurile se azvârleau spre pustietatea albastră,
un condor se rotea încet
pândind atent orice moarte
în timp ce întinderile înzapezite
de pe înălțimi, licăreau
în lumina soarelui ce se stingea.
Vântul a revenit
purtând ecoul vaietului surd
al sunetului..
Și iarăsi vântul muri
iar odată cu el și sunetul...
Am așteptat, ascultând.
Vântul nu s-a mai pornit...
001.374
0