Poezie
Þărmul
vol. \"Dupa apusul soarelui\"
1 min lectură·
Mediu
Umbra albastră cuprinde încet zarea
și sub fereastră-aud ce tare urlă marea.
Pământu-i mângâiat de prea multe păcate
iar plaja-i întinată de gânduri necurate.
Luna e nemișcată și norii sunt la fel,
cerul răsfrânt inca așteaptă să mă duc la el.
Valurile sunt reci si sufletul imi poarta
iar rasuflarea lor trupul imi scalda.
Un albatros rănit, din zbor mă cheamă surd.
Orbit de sare și de stele încerc să îi răspund
și strig tăcut chiar dacă în zadar,
ies razele de soare în timp ce eu dispar.
021.872
0
imi place poezia ta dar pe alocuri ii lipseste muzicalitatea.
spre ex in prima strofa versul 3 in loc de \"caci sunt multe pacate\" ti-as sugera \"de prea multe pacate\".
a doua strofa are parca mai multe lipsuri.Eu spre ex as fi scris astfel:
\" Luna-i nemiscata si norii sunt la fel
cerul inca asteapta sa ma duc la el
valurile reci sufletul imi poarta
trupul mi se scalda in marea botezata\"
In ultima strofa as renunta la \"ies iar raze de soare\" as zice \"ies razele de soare in timp ce eu dispar\"
la recitire