andrei nicolescu

nichita victoria, mi se pare absolut normal sa-mi refuzi comentariul. doar tre\' sa mentinem comunismul nu?

in primul rand titlul e gresit - ori spui \"detalii anatomico-urbane\" ori \"detalii anatemo-urbane\"

apoi, cum a subliniat și cristina ispas, 75% din elementele folosite în această poezie (ca și în altele) nu-ți aparțin sau nu ai reușit să le absorbi încă. Toate sunt influențe exterioare, un simț dezvoltat al esteticului, dar neșlefuit (în sensul că nu prea știi ce-ți place, dar îți place) si un anumit talent în jocul cu cuvintele în speranța de a naște noi metafore prin alăturări bombastice și inedite etc. nu te acuz de plagiat sau de colaje din diverse opere obscure pentru a semna ulterior cu simona marcu, ci pur și simplu îți pun întrebarea care mi-a fost pusă și mie mai demult – tu conștientizezi ce scrii sau că scrii?
tehnica pe care o folosești pentru a naște metafore este foarte simplă și nu denotă neapărat o viziune specifică asupra lumii înconjurătoare. Mergi pe sistemul cauză-efect sau substantiv-adjectiv, sistem extrem de simplu, recurent folosit în poezia ta.
Par egzamplu, în poezia asta nu simt, nu văd, nu ating nimic. E pur și simplu o înșiruire de metafore și cuvinte exotice, aglutinări, hiperbolizări și abstracționări inutile, nu tu logică interioară, nu tu idée, nu tu părerea simonei asupra unor lucruri. Ai intrat într-un cerc vicios pe acest site și ai putea să te pierzi.
Mult succes în continuare, scrie, scrie, citește, citește și discutăm oricând. Dacă se trezește cineva din cercul vicios de care vorbeam să mă contrazică sunt disponibil.

dupa ritmul dereglat, delirant, otravitor, îmbâcsit, fara pic de remuscare al primelor doua strofe (prime doua strofe excelente, halucinante, bacoviene), reusesti într-un mod inexplicabil sa ma scuipi între ochi cu o pretiozitate de teapa versului \"pielea lui e înca albastra\", vers total inutil, un cliseu aproape vulgar, atât în constructie cât si în idée, care pur si simplu darâma începutul mai mult decât promitator (versul, în genere, e perfectibil, ideea e perimata, dar poate fi exprimata în aceeasi nota folosita în primele doua versuri). a patra strofa reia într-un mod destul de original atmosfera indusa de versurile anterioare, iar finalul e sufocat de descrieri si prepozitii inutile. o rezumare a ultimei strofe, o aerisire, ar fi ideala pentru un poem aproape perfect. atmosfera apasatoare a unui tablou de van gogh pluteste deasupra poeziei de fata.
interesant, desi îmi pare rau ca ai primit doar comentarii aiurea. meriti o stea (de fapt cam 75 % din stea, în opinia mea : ). sa se simta careva sa-ti acorde steaua, caci sincer, e un text foarte bun.

acel \"va reneg\" am impresia ca intareste ideea si efectul versurilor anterioare, dar sunt bineinteles subiectiv. ma mai gandesc. interesanta opinie

\"spiritul din vagin\" face o aluzie intertextuala.

ce nu pot dibui eu, este cacofonia pe care ai observat-o. poate mi-o indici mai bine.

nu are rost sa astepti alte aprecieri pentru ca n-o sa vina :))

andrei. mersi pt trecere

vladimire, eu la fel de bine pot afirma ca poza a fost prima nu? eh, oricum, nu asta conteaza, ci faptul ca pentru a putea aborda simbolistica poemului, eu am nevoie de exact opusul sesizarilor facute anterior. sunt total lipsit de prejudecati cand vine vorba de poezie, iar acest text ma lasa rece din punct de vedere estetic, stilistic, semantic, valoric etc pentru ca (aici presupun) nu folosesti materia bruta albu vladimir ci incerci sa o inzorzonezi cu tot felul de contructii alambicate, folosind cuvinte exotice, care fura ochiul cititorului si il pune in imposibilitatea de a simti, vedea, atinge, auzi, gusta poemul.
ti-am mai zis, vreau un text albu vladimir veritabil, textul de fata ma oboseste.
desigur, parerea mea e ca si oricare alta parere, asa ca totul ramane la latitudinea ta.
titlul mai poate fi si asa - don\'t be live, you..
poate asta ai vrut sa exprimi de fapt, zic si io

tine-o tot asa si din 2005 in evul mediu apoi antichitate si ne suim din nou in pom.
de unde privim si simtim totul

mihai, nu putem ridica \"rahatul\" in sine la statutul de numen, dat fiind simplul fapt ca acel \"rahat\" nu incepe de la sine, astfel el este fenomen. \"rahatul\" metaforic mai merge :)).
foarte misto ai expus ironia unei epigrame, iar comentariile anterioare sunt de-a dreptul puerile (ca sa nu le zic stupide) si lipsite de substanta.
in sfarsit citesc ceva interesant si se trezeste crema site-ului sa sugrume o pornirea originala.

alex alex/jumatate/whatever, acest poem demonstreaza inca o data incapatanarea ta de a poetiza pana la refuz despre primavara, licurici, ghiocei, fluturasi. pun pariu ca s-au scris mai multe poeme despre martisor, dar numai acesta a ajuns mai sus multumita unor cititori avizati. inceputul demoleaza poemul si acolo ma opresc ca nu mai are rost. scrie naibii despre altceva, nu mai plictisi cititorii

oamenii care vor sa pastreze vama veche nepangarita de \"manelisti\" si alte natii de ascultatori de muzica, sunt cred eu, niste visatori care o sa ramana cu visul. inca nu au realizat ca NU au absolut nici o putere de decizie sau de convingere in impiedicarea autoritatilor (care autoritati merg pe principiul BANULUI, nu viselor) de a moderniza vama veche. aceasta asa-zisa oaza a rockerilor de pretutindeni, NU este si NU va fi niciodata exclusiv celor de teapa amintita mai sus. orice om care a fost vreodata in vama veche cred ca a observat jegul si oboseala ce troneaza deasupra statiunii, sau rockerii care se mandresc ca au plecat cu 100 de mii de unde au plecat si sunt de doua saptamani la mare. ramai blocat cand auzi asa ceva, ei cred ca e o bravura lucrul asta, si atunci iti vine sa-i pui intrebarea cruciala - \"mane, tu ce naiba ai mancat tot sejurul, unde ai dormit, dus de cat timp n-ai mai facut????\"
si el ti-ar raspunde, pe un ton condescendent ca n-ai cum sa intelegi ce inseamna viata cu adevarat.
suntem obisnuiti sa ne multumim cu orice, si fara acest progres (modernizarea statiunilor) nu ajungem niciunde. eu nu consider distractie sau viata traita la maxim, cand ma gandesc ca nu am ce manca a doua zi. pentru un sejur in care imi fac toate poftele as strange bani din timp.
aceia ce vor o oaza de libertate, sa se retraga in munti si sa nu stea in calea progresului. nimeni nu este indreptatit sa-si conserve o oaza de libertate, pamantul pe care stau nu le apartine, si, dupa cum am mai zis, totul tine de bani nu de vise
revin cu mai multe impresii ca m-am plictisit pana acum
ginger

poemul nu incepe in forta, dar unele constructii incearca sa-l impinga oarecum fortat in alte directii. “îmi arăți sânul tău cel mai frumos
zece mecanisme îmi sug din glandele salivare” – al doilea vers e foarte reusit, primul parca-l propune, e o veriga de legatura cu imaginea urmatoare (imagine foarte rece, in miscare)
“iar eu rămân să fiu muribund cu o liniște tristă sub pielea-mi zbârcită” – prea multe cuvinte pentru o idée buna, cuvinte care pot inabusi sensul scontat.
“masturbat din cap până în picioare să-mi numar nenorocul/ să-mi pregătiți un menhir megalitic și mai ales/ să-mi păstrați inima că e formată din inimă cumsecade/ organ din era plămânilor fericiți” – strofa incepe cu o imagine fortata, desi bine inchegata in contextul poemului, “sa-mi numar nenorocul” aduce a balada pastoreasca, iar per total, acest vers e cumva somptuos desi foarte pamantesc.
“menhir megalitic” e pleonasm coisane
strofa se termina linistit, fara prea multe artificii sau explozii inutile
pe de alta parte, strofa urmatoare incepe cu o imagine socanta pentru unii, imagine, care zic eu, ca nu-si are locul aici, e mult prea bombastica.
Sfarsitul e la fel de cuminte, docil.
Poemul este sustinut de cateva constructii foarte misto, e brodat alocuri pe cateva clisee, si pe mine nu a reusit sa ma impresioneze. Astept in continuare
Toate ca toate, acest poem e mult mai bun decat oricare de pe agonia.
servussimo

la multi ani, patzan!
niciodata n-am stiut ce sa scriu intr-o astfel de dedicatie asa ca am rezumat cu sinceritate mai sus.

inca o data, la multi ani, si tot ce-ti doresti

andrei nicolescu

mae, trebuia sa pui doar steluta. iti multumim ca ne-ai luminat drumul catre dedesubturile acestui poem.

“o poezie cu imagini excelente si o atmosfera creionata cu mult talent si fara pretiozitati inutile.” Mdeah, și ce?
stimate poet de “120” albu vladimir unde ai vazut tu aceste imagini excelente, sau mai bine zis, in ce masura e vorba aici de o comunicare complexă și profundă care să ne confirme acea “atmosfera creionata cu mult talent”
mitul erotic neconsumat în întregime, imaginile ce frizează vulgarul, dramatizarea ideilor, acele câteva formulări enigmatice gen “palmele mai mult ti le-ndreapta spre cate-un falus de zeu” îți gâdilă simțul estetic?? să fim serioși..

nimeni nu sesizează ironia preponderent afișată în text? stimați poeți congeneri, corina și claudiu v-au luat peste picior în această “poezie” ce implică un grad mare de generalizare și nimic nu este mai edificator în acest sens decât finalul - concluzie la calitatea comentatorilor și poeților ce contribuie la sentimentul de complacere în diletantism.

cum a permis un editor ca acest text să ajunga la subiecte fierbinți?? mai demult am postat un text cu o poză la fel de provocatoare și am fost luat la bani mărunți de un editor.

trezirea oameni buni!

lory cristea are drept de veto in aceasta chestiune, draga emil.

poemul tau se vrea cumva elitist, dar aluneca inconstient in niste lucruri extrem de banale,
care-i diminueaza impactul. acest impact ar fi unul absolut naucitor daca poemul ar continua
in nota impusa din incipit - \"despre trupul de plantă al morții și senzația unui întuneric/
plat cât să încapă sub limbă și să dea rădăcini\" - nota autentica, plauzibila, care scoate in evidenta
exaltarea si totusi firescul demersului tau poetic. secventele urmatoare, si mai ales ironizarea
filozofiei in contextul cotidian oboseste pe alocuri, dar se simte nuanta de dereglare a tuturor
simturilor cu momentele ei de patetism si vitalitate. ai multe imagini de-a dreptul redundante iar
poemul reuseste cumva sa-si tina capul sus prin unele culmi foarte originale. am sa revin cu exemplificari
si posibile idei care reies din poem, facand abstractie of course de lucrurile enervante.

un poem total neinteresant, naiv de-a dreptul si presarat cu o multitudine de constructii mai mult decat facile precum: \"el vine cu margarete la asalt
vine cu suflete de copil agățate de raniță\" \"ploaia plange cu lacrimi de sange\" - rima devine stupida in acest vers, simpla analogie, ploaie, planset al cerului, a fost folosita si rasfolosita de-a lungul existentei literaturii de sute de ori.
intrigant e faptul ca autorul se ascunde in spatele acestor \"personale\" si refuza, considerand de rea credinta, oricare critica si atentionare din partea unor oameni evindent superiori lui, pe plan literar.
nu te-ai saturat oare de elogiile ieftine si nefondate? nu iti ridica unele semne de intrebare faptul ca Dodu s-a obosit sa-ti lase cateva randuri? te-ai gandit vreodata ca poate poezia ta nu se ridica la inaltimea elogiilor (depinde si din partea cui vin)? e oare sinceritatea trairii tale pe acelasi nivel cu relevarea acesteia intr-un mod incontestabil literar, original si de calitate implicit?
te rog sa-mi raspunzi fara argumente de mironosita.

alex alex jumatate sau cum te-ao mai numi, cata ignoranta si lipsa de cultura intra in tine?
o data ce ai dat frau liber comentatorilor, nu te astepta doar la critici (impresii/dulcegarii ieftine) favorabile. gandeste-te asa - e posibil ca acesti oameni sa aiba dreptate? texrtul meu chiar merita mai mult de doua trei vorbe aruncate la misto, vadit defavorabile?? si inca o chestie, ai grija cui ii oferi replicile pe care mi le-ai oferit pana acum. s-ar putea sa-ti dauneze.
asta, de la poet la poet.
servus

cristea loredana, remarcabil este faptul ca unii oameni s-au sinchisit sa-ti lase cateva randuri (favorabile/nefavorbaile) atata timp cat poetica ta este nula.

ca fapt divers iti spun..

ionut, interesant punct de vedere ai avut la ambele texte. prin aceasta \"epidemie\" eu incerc sa-mi aflu originea, supa accea clocotitoare de unde imi pornesc toate impulsurile, adunand cu minus fenomenul, vreau sa ajung la numen.
iti multumesc pentru comentarii.

precum toate textele tale, acest text urla de o stangacie in exprimare apropiata de lipsa oricarui talent literar. enormitatea constructiilor de genul \"stup al inimilor frante/sugrumat jumătate de răsuflare matinal de verde\" anuleaza textul din start iar naivitatea prepoderenta enerveaza rau de tot.
cand ai de gand sa scrii ceva cel mult apropiat de mediocru??