Andrei Nicolescu

nu inteleg de ce as fi indurerat, dar mersi pt increderea acordata. :)

Sa vorbim pe romaneste, fara scheme de critica literara. Pot sa spun ca textul incepe superb - „cred că iarna asta mă frânge de tot” - evoca un feeling foarte puternic si il consider motorul liric al intregii idei. E brut, e brutal, e racoros, e metafizic, place mintii, imi place si mie. Poti sa aberezi la nesfarsit pe versul asta. Ritmul textului isi urmareste norma impusa pana la rapa de aici – „aș vrea să pot să rămân trecător sau/ statuie/ la mal de sărut”. Kkt, ce inseamna asta? Registrele stilistice se schimba mult prea brusc, de la ninsoare, la piatra, la apa, la sentiment. Mi se blocheaza intelectul si nu comput mai departe. Ritmul este rupt, curgerea intrerupta, experienta overall compromisa. Textul isi revine - „iarna asta îmi răsfrânge iarna în mâini” – si forteaza EMOTIA indusa din start, intr-un mod f reusit, dar destul de alambicat pentru gusturile mele. De aici incolo sunt insiruite o serie intreaga de platitudini si pretiozitati gen – „palmele ei de copil”, „ning neintoarceri” – care imi violeaza simtul estetic si isi bat, efectiv, joc de mine si de mintea mea. E ca si cum ai astepta un episod din serialul tau preferat si ar da o reluare. Dupa Bacovia si Stanescu, cate chestii interesante crezi ca s-ar mai putea coace in stilul asta?

Concluzia este ca, indiferent de faptul ca agonia este un „atelier literar de POEZIE......în caz că ați uitat”, dupa cum afirma individul Daniel Gherasim, zis „Danny”, aici se incearca promovarea unei culturi mainstream romanesti valoroase. As fi primul om care ar adera la acest nou tip de media, daca nu ar fi intzesat de nonvalori. Astfel, textul asta mi se pare legitim ca fiind recomandat pt ca are 2 imagini beton realizate. O fi atelier, bai „danny”, dar ai nevoie si de lemn ca sa faci traforaju’.

claudiu, e la underground pentru ca imi suna bine sa fie acolo, parca e mai valoroasa asa, lumea nu stie la ce sa se astepte :)).

ma bucur ca-ti place. da-mi si o stea :))

bah, sunt cam trase de par imaginile. ce reprezinta asta: \"am noduri cât un cot
înșirate în oameni
doar ultimul îl văd un pumn de sânge
înșurubând\" ??? mi se pare total aiurea, adica nu-i nimic credibil in asta, nici macar nu induce o senzatie.

tot poemul e un teaser nereusit. esueaza ca o balena pe plaja, in loc sa faca valuri la mal, pana sa intre in larg.

nu este doar o impresie, chiar iti place mult. :))

mersi pt recomandare. te-am citit si eu, inca nu mi-am format o parere, dar o sa vina si aia.

\"totul se-ntâmplă ascuțit: pietrele, noaptea, și mai ales ața vârâtă
în rănile descheiate\" - incepi f bine poemul, are forta, are feeling, cuvintele au rezonanta, dar dup-aia rupi ritmul cu niste chestii foarte neinspirate.

imagini greoaie, alambicate si fortate pe care trebuie sa le urmaresc cu atentie pentru a le prinde: \"ca un palton vechi de care cu greu te desparți
chiar când începe să-ți înghesuie umbra\", \"cuiburi cu gene de zăpadă\". as prefera mai multa concizie in taietura versului, mai multa concizie in senzatii si ar fi mai ok sa nu exagerezi cu epitetele. lasa-le dreacu, spune ce vrei sa spui fara impulsul natural al \"poetului\" de a metaforiza.

anyways, atmosfera misto. singurul meu regret e ceea ce ti-am spus mai sus.

\"corpul rămâne încremenit în mijlocul orașului\" - o imagine misto, in rest ma cam oboseste textul. prea multe cuvinte mari cu substrat filosofic ieftin, metafore peste metafore, reluarea marilor teme ale literaturii universale intr-o maniera facila, in general, o plictiseala existentiala si un oratorism fasait.

nu vad nimic excelent aici, dar ma amuza exaltarea antecomentatorilor mei.

sfat constructiv - incearca sa reduci balastul de cuvinte, fii mai criptica, dar mai sugestiva. te rog renunta la cuvinte precum - putrezire, por, ceara, argila, liniste etc - sunt folosite si rasfolosite fix in acelasi context in care le folosesti si tu. inovatie, draga ela, inovatia face oamenii curiosi, incita la parcurgerea textului pana la capat. cu totii suntem miscati de aceeasi mici stimului, dar in timp, sinapsele incep sa se plictiseasca de acelasi drum si se opresc pe margine la o tigara. da-le o bicicleta, da-le un scuter, o masina, o noua autostrada.

destul de sincopat ritmul textului. constructia \"gesturi aspre sigure-n dans\" nu are deloc fluenta si ai mai pus-o si la inceputul textului. de parca ma avertizai: you\'re in for a bumpy ride.
imaginile tale sunt paralele facile - \"pielea țestoasă\", \"războaiele-chefuri\" - si dau impresia de saracie la nivel de exprimare. intentia textului este una laudabila, el incearca sa prinda o senzatie misto, dar se simte inegalitatea, poemul e greutz si nu simt nici o emotie.

io vad flamenco. cred ca o femeie la 50 dansand flamenco ar fi expresia perfecta a senzatiei poemului tau. asta as vrea sa citesc. nu vreau sa-mi fortez imaginatia, vreau sa ma duci tu acolo.