poem liliputan VII

cum de așa mult eu, tu? ne învârtim atât de des în mine, în tine. Un vers impersonal?!...se poate? oricum e aproape!
stau in zona Cireșica, nu degeaba. ți-am spus, locul ideal, Patiseria Comunistă, loc de mare inspirație. lângă Pheonix.

Alina: se putea si asa:
noi toti...
(impersonal)
noi doi...

am retinut locatia. pe taramurile virtualicesti eu sunt de gasit la flintobert_breeze@yahoo.com
Andule... tu sa taci!:))

Partea a doua - \"noi doi,/ capete de pod.../ spre eternitate\" - mi-a plăcut mai mult; cum poemul e \"liliputan\", cred că ai putea să te rezumi la această imagine cu adevărat sugestivă... iubirea - perspectiva eternității sau viceversa. Dar ție ți se vede mai bine...

În altă ordine de idei, având \"timpul și iubirea\" văd că ești în căutare de... spațiu :))

Ioane: si eu ma gandeam ca intro-ul dilueza ideea celui de-al saptelea liliputan. multam de sugestie!

in aceeasi, alta, ordine de idei... nu stiam ca esti si clarvazator!

onorabililor, scuze pen\' typo-urile repetate dar tastatura asta e cam stirba. imi \"dilueaza\" vocabularul!

\"capete de pod...
spre eternitate\"

Superba ideea!! Imi place!

Sorana: multam de trecere si aprecieri!

Eu as fi zis \"inspre\" eternitate, daca ai spus capete de pod, ... :)
DD

Daniel: se poate si asa ba chiar cred ca se putea si mai bine! nu cred ca face o mare diferenta dar... mi-am notat!:)

cu incapatanare si amicitie,
Andrei