Poezie
vertebrele văzduhului
1 min lectură·
Mediu
ei veneau de departe
trecând pe lângă noi și plecând mai departe.
tot ce era afară încăpea înăuntru
și tot ce era înăuntru se vedea de afară fără excepție.
florile pustiau pustiul cu parfumul lor dechis la culoare
și sfârșeau ofilite împletite pe pieptul
noilor-născuți ce apăreau din tată-n mamă.
și nu știu ce părere să am când uit cine sunt
agățat pe dinlăuntru de o coloană verticală mai mult vertebrală decât infinită.
pun la temelie un cuvânt de bine ca ison
al certurilor, al tăcerilor, al chicotelilor dintre a fi sau a nu fi.
rupt din înaltul cerului , un duh din văz-duh se lipi ca o foame de drum
de gleznele fragede ale femeilor
și ca o putere de a fi la capătul puterilor
de gleznele bărbaților.
duceți-vă să vă întâlniți cu mine,
ajung și eu mai târziu...
un câine latră cu lacrimi de om
iar eu voi avea ochii negri până la sfârșitul lumii
042.325
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Lucian. “vertebrele văzduhului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-lucian/poezie/245473/vertebrele-vazduhuluiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SBSBSimona Boroi✓ Ciudat...la început m-am simțit prinsă într-o cutie uriașă pentru ca apoi să mă bucur de o libertate efemeră...ființa încătușată în propriul univers!
0
ALmultumesc de trecere! in libertate si in celalalt fel de-a fi, cred ca e importanta si o atitudine vertebrala, adica de demnitate.numai bine.
0
ABInteresantă ideea, dar nu și construcția, are prea mult balast, încărcată cu elemente care se deduc, așadar scapă de ceea ce este în plus, și va ajunge un poem interesant.
0
ALam sa urmez sfatul tau cu urmatoarea ocazie, pe aceasta o voi lasa asa cum e, cu un defect din nastere.ma bucur ca incerci sa-mi deschizi ochii cand scriu.numai bine.
0