cu fracțiile puse în ghips

pragul ochea tăcerile care-l treceau indiferent de sensul lor de fugă. le punea piedică. aerul deformat de încăperile mici găzduia aritmia căilor naturale spre o viață sănătoasă. fiindcă timpul ne amenința pe față confruntându-ne cu trecutul ne scoteam unii altora din piept suspinele și le scuturam de oamenii care își găsiră adăpost de noapte în ele. tranșam miezul lucrurilor pentru a lăsa dulceața din ele să atragă copiii. arătam celor de față că nu era niciun pericol în a închide ochii când îmbrățișăm cine nu dorește să se cuprindă?