Nebunie

...Zambesc mereu in amintirea lunii, a miilor de stele ce le-am imbratisat... Iubesc sa ma avant, adanc in ghidusii, vechi, de neuitat.

nebunie

Inconjurat de colturi

Prin care bate vantul,

Obosit de atatea drumuri,

Ascunse prin spatii haotice,

Descompuse de o minte bolnava,

Ce incearca sa-si ia zborul in vid,

Alaturi de nucleul soarelui stins.

Ascuns sub privirile luminilor ucigatoare

Ce-mi strabat corpul clandestin,

Saturat pana-n teroarea

Care-mi stapaneste mintea pan' la infinit,

Impartind-o in bucatele mici

Pe care le inghit stelele cazatoare,

Lacome si zgarcite in momentul visului strivit.

Bilute, fluturasi si pasarele

Se invart lenese topaind aiurea

In imaginatia lor

Prea timpurie dar grava,

Bucuroase ca si-au atins scopul,

In care salasluiam eu, departe...

In vecinatatea benzilor desenate.