Poezii

Un ultim început Lipsesc din mine iazurile versului, dulce imprimantă apă, Am rămas pe-un lac de mâl adânc și plin de ceață , Așa-ncep să mă rog, zâmbesc în ochi închiși când mă separ de

Cum poate arata mai rau nefericirea? Ca un oras inchis si stins, pandit de mii de hoti, Ca un cavou de lanturi vii, deschis Sa-nchida guri, sa nu se-auda-n vise, nici iubirea!? La masa

...Dintr-o familie de ganduri, imi nasc inele sa-mi fac colier, Sau sa ma leg strans de mijloc, sa-mi dea impresia ca sunt iubit si ca iubesc... Verigi de

Ofrande ofrandei neatinse, ca incep sa vad acum tot ce-i mai rau, In bucurii se oglindesc nefericiri la cer, incerc ca sa ma curat-am sa vad, Lumea de aparenta fericirii, este un zid defel, cu care

...Zambesc mereu in amintirea lunii, a miilor de stele ce le-am imbratisat... Iubesc sa ma avant, adanc in ghidusii, vechi, de neuitat.

...Catun in searbada poveste de adormit copii... Toti pasii se inghesuie sa nasca-n acel loc, S-adoarma in obisnuit obscur, un simplu pui de foc, ce-ti este viata!...

…In prime momente ce vad cum e cerul In buclele ei marginii cu-auriu Vad pe pervazu-mi inelul cel singur Ce-mi rade din rosu ca isi va lua zborul… Vers

"Las pregnant emblema vocii, o clepsidra a carei nisip s-a stins Un rand arid, imi spune ca si unui orb, cat pot sa fiu de fericit" M-am

Daca-n versul clepsidrei, ingropat, un bastion s-a smuls din naufragiu, Stindardele-i tot cantau, reusind sa-i ceara vantului, suflu sa le tulbure, Asa imi scrie mana muribunda, tinuta de rima-n