Poezie
fatalitate
1 min lectură·
Mediu
i-ar fi plăcut să zboare, lui, dar nu suporta lipsa de demnitate
a semnelor de întrebare.
de aceea, dădea o importanță neobișnuită exclamațiilor.
și claxoanelor.
păstra, totuși, cioburile ultimei clepsidre
într-o seringă. mare.
ghiocii, globurile de cristal, chiar și cărțile de tarot
refuzaseră cu încăpățânare să îi confirme
inutilitatea.
fuseseră astfel exilate, toate, între doi valeți.
unul de caro, altul de inimă neagră. foarte neagră.
el avea pică pe filosofi, fără să îi fi cunoscut vreodată. pentru că pe el
nu îl interesa adevărul.
el dorea să controleze
lumea. așa,
ridicase în jurul său un zid.
mai mult opac decât înalt, foarte solid.
putea, la o adică, să sprijine un bloc. orice bloc
din oraș. în special pe partea albă, cu cai.
cai verzi. el
își fuma țigara
de parcă era
ultima.
involuntar. implacabil. inutil.
privea orașul de sus, dar nu sărea.
nu sărea niciodată.
stingea țigara, înjura printre dinți
apoi, coborând treptele două-câte-două,
își spunea că ar fi putut ajunge
pilot de vânătoare.
dar n-a fost să fie...
015.407
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Horia Gheorghiu. “fatalitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-horia-gheorghiu/poezie/96421/fatalitateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Prea multe semne de intrebare intre omoplatii ei, de-aia nu sarea. Ii era dor de bunica ei, asa ca ii purta perlele. Inutil. Nici macar nu mai fuma, asa ca ea privea orasul de jos si nu sarea, ca n-avea sens.