Poezie
Pustietate
1 min lectură·
Mediu
Briza îți recompune-n joacă
amprenta, în nisip
apoi se cațără pe stâncă
privind în jos, contemplativ.
M-a întrebat și soarele de tine
spunea că ți-a croit o umbră nouă
era nerăbdător să vadă cum îți vine
a râs încet când i-am răspuns c-ai luat-o spre apus,
apoi s-a dus
și a-nceput să plouă.
Marea îmi zice că sunt toate bune
deși e mult mai rece
dar o cunoști: o doare și nu spune
așteaptă până-i trece.
În rest, nimic nu s-a schimbat
același drum, același sat
același cort, la fel de bine ancorat.
023.321
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Horia Gheorghiu. “Pustietate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-horia-gheorghiu/poezie/47297/pustietateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IAIAion a✓un dialog cu elementele, unde tonul glumet nu poate niciodata sa mascheze durerea interioara. foarte bun finalul, unde gesturile si imaginile comune amplifica neasteptat puterea de evocare a poemului
0
ML
Distincție acordată
Da,dialog placut, de fapt nu stiu pe cine vrei sa duci cu presul, este un monolog intr-un cort, la limita dintre senin si uitare, ca am uitat sa iti spun, dar uitarea vine de pe mare, din larg.
Si imi vine sa iti cant ( plagiatoarea de mine) cantecul acela cu tigani pe care daca nu ma insel i l-ai cantat tu odata lui Adrian, la subsolul unei poezii.
Dar stii tu cum sta treaba cu tiganii.
Si imi vine sa iti cant ( plagiatoarea de mine) cantecul acela cu tigani pe care daca nu ma insel i l-ai cantat tu odata lui Adrian, la subsolul unei poezii.
Dar stii tu cum sta treaba cu tiganii.
0