Poezie
Grevă
1 min lectură·
Mediu
Cu noaptea-n cap,
cam nedormite,
gândurile
mi s-au supărat
pe bună dreptate.
Și duse-au fost,
convinse,
că fără libertate
viața nu își are rost.
Unele, pure,
ușor imature,
n-au ajuns departe.
Ispitite
de-un petec de pământ
păzit de zid
înalt.
Acum stau, frânte,
pe asfalt.
Altele, ascunse,
întortocheate,
au pornit agale
în chip de ape
curgătoare
să lege pacturi efemere
cu formele ieșite-n cale.
Restul, au hotărât
încă de-aseară
să plece pe un nor
mai slab de înger.
Dar au omis un amănunt
mărunt:
până spre dimineață,
de așa povară,
norul
s-a preschimbat în ceață.
...
Stau și mă uit tăcut,
departe...
ultimul gând rămas,
de tine,
mă arde.
012401
0
Cred ca ati merita vreo 5 stele,dar eu nu vi le pot oferi decat formal.
Cu bucurie sa va citesc,
Bancila.