Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

praf

1 min lectură·
Mediu
eu nu mă uit înapoi uneori mai
uităm și noi, ce să facem
locuim în orașul puțin
câte puțin - nu, nu e sticlă se
numește templul lui Telur
zeul spulberat de credință
de credință
eu cred că
stâlpii sunt înalți dar nu
nu se văd azi se ascund prin
ziduri prin
orașul care nu
există orașul celor care nu
se uită
înapoi
eu nu știu să vă povestesc dar pot să vă arăt
noi, cu noi, acum
o sută de ani
bom-bar-da-men-tul
cârtițele
da, pe atunci nu
zburau decât păsările se mâncau erau delicioase se
făcea că o să avem un secol de
între timp cineva săpase o groapă
o groapă
cu toate astea ne mai
așa strâmbi cum eram, câteodată ne mai și
repede
aproape pe întuneric
mai aproape tot mai întuneric cât mai repede
eu nu mă uit înapoi niciodată
mă întorc, privesc înainte
hai dragă, lasă-i pe-ăștia! hai să ne-ngrășăm împreună!
024.818
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
155
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Andrei Horia Gheorghiu. “praf.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-horia-gheorghiu/poezie/116104/praf

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leandra-iorgaLILeandra Iorga
Poezia ta Horia e ca o prajitura muscata deja care desi foarte apetisanta te face sa te intrebi cine a avut placerea de a o degusta inaintea ta :) Mi-au placut stalpii care se ascund prin punctele de rezistenta ale orasului ca niste Atlasi, mie imi vine sa-i gadil sa fac o simulare de cutremur. De ingrasat insa nu conta pe mine.
0
GFGeorge Filosescu
Dragă Andrei Horia Gheorghiu,
Poezia ta \"Praf\" mi-a deschis inspirației o nouă fereastră. Așa se face că am postat adineaori, în partiția mea, o poezie pe care ți-o dedic, ca semn de recunoștință…
Îți mulțumesc mult și pentru îndemn.
Cu admirație,
0