Poezie
Albastrului
4 min lectură·
Mediu
Umblam in cirede. Ochiul
spart vede.
Daca sunt patrati, anii
se masoara in watts.
Asta nu e poezie, e
limba si buza lui stie.
Vrem zapada, vrem zapada, vrem
zapada; sa cada-
peste muza cerului de campie.
Cicatrice albastra, sa
dam o canasta.
Aripa sculptata in sticla
fulgerul cade, lumina despica.
Nu exist decat toamna,
prins in inclinatia abrupta
a celui mai singuratic da.
Respiram sintagme
captive intre palme si arme.
Creta scolara; 100 buc.
pluralul: o mie de buci
cu literele carora imbuc
lacrimile a o mila de prunci.
Dam blana
spre o castana-
oita barsana cu ita de
stana;
Lumina. Lumina
pe jumatate plina.
Pe jumatate goala, pe
sfert de jumatate senina.
Lumina, lupasta. Nu aia
ci asta.
Fina. Foarte prea fina
atat cat sa incapa
intr-o ingreunare de pleoapa
sub luna plina
pe coasta.
Albastra, albastra, alb...
...astra.
Hei- ce mai zici?
mai spune-mi o poveste
sopteste-mi mai
in secrete
intamplarea lui stie, lui vede
lui este;
Pe Rosetti, in jos
unde patratul lui pi
nu face cat altceva decat
doua tinte ratate pe ultimul schimb
in criza de timp
ale lui Ricco Gross...
Saruta-ma pe cuvinte
pe buze, pe timbre...
Suntem singuri; pe guri;
E iarna, e toamna, e vara
e iara
toamna si iarna
iar norilor le-au crescut
muguri.
Calduri si friguri;
Suferind de toate, si
de rasarituri, de noapte.
Puri sau impuri, iarasi
singuri...
Shhh... sopteste-mi in fapte.
Istoria lumii.
Nascuta din sange, si
privirea concava a ochiului
ciclopului care plange-
ce perpetuu plange
prin imaginatia unui
Morrison
scindat de nesfarsita lupta
dintre inger si demon;
Si noptile creatoare
in care
luau nastere din cele mai adanci
dureri ale noastre
niste zimti lungi
si tari precum niste stanci
impungandu-ne cu idei
intre coaste,
Cand mai intai niste tanci
de litere si cuvinte, apoi
intinse pe alineate si pagini
ajungeau sufletului nostru
adevarate odrasle...
Eram tineri atunci,
ieri... silabe, imagini...
Acolo este unde
ni se va intampla totul;
In spirit purtam demonul
in carne, mortul.
Caut tarm oceanelor mele
de oase,
habitantilor fiintei mele
case.
Ploii de sfarsit de August
cer,
Si zilei de maine, ieri,
alt ieri...
Continuu dialog monologat
cu un sine
cusut de piele cu ite latine,
Confuz... Irealitate...
Dupa doua jumate dimineata
mai dau cate un BUZZ!!!, samenati
ioana_inovate;
Secundele nasc ore
tu- metafore,
Din Spania coridelor mele,
de departe
cate un ecou, ole! tore!
willem dafoe.
Am luat cu mine ploile
si noptile geroase
Am luat cu mine plaja de oase.
Pietrele adanci
si aproape verzi numite stanci
in umbra carora te pierzi
ingenunchezi si te strangi...
Am luat cu mine
zborul pescarusului
si dupa-amiezele invelite
in potcoave, cai si copite;
Am luat cu mine...
Paradisul pierdut.
Gasesc rand pe rand cuvintele cu care sunt
mut,
Pe Nicolae Balcescu catre
Elisabeta
Inspre Gama, Epsilon, Psi,
Beta...
Incepe cu sase numaratoarea
de piatra
Cu buze de paianjen, cu
ciupeste si latra.
Cu latratura de caine, cu
aroma amortita de maine...
Am luat cu mine
tristete in poze
si aripi impartite pe strofe
ca doze; sfere patratice
pe cine, pe ce...
Vertebre de cactusi si
cu-vin-te-le.
Am luat
promenadele prin catacombe
de sticla
Si da, hombre
printre toate acele dame minunate
de pica.
Si pe Bob Dylan. Da.
in surdina.
Deplina tacere. Eram eu.
Si cu mine.
Trec minute, vieti, pasari in zbor
nori, stele, milenii
si ere;
Si trece ea singura, ea
ce mintea ti-o fute, trec
epoleti,
maree, lagune...
Oceanul tot cu sirene si spume.
Am luat cu mine moartea.
Luminilor dimineata. Am
luat cu mine piata
de martea de pe Rue des Lombards,
Am luat linistea lunii pline
cu flacarile timpului spart
ce imprastie intuneric
si ard.
024478
0
Pentru mine a fost un adevarat exercitiu sa citesc pana la final textul tau. Sunt cateva imagini remarcabile, imi place ritmul, rimele sunt fezabile, dar sunt si pasaje in care eram gata sa renunt, sa ma indrept catre alt text, alt context, alt pretext etc.Mi-a adus aminte de Traian T.Cosovei, in sensul bun al cuvantului. Plec fluierand, fiindca mi-ai placut in poezia asta. La buna citire!