andrei dragomir

ca dai atata atentie acestui text. O sa verific daca se scrie stilettos si o sa corectez. Ai dreptate, e un amanunt, dar nu e de neglijat, inseamna feminitate, senzualitate, dar si fetisism, un obiect al obsesiei, o arma de seductie, de \"ingenunchiere\" a barbatului. Care barbat nu s-ar lasa ingenuncheat de niste picioare frumoase purtand un ciorap fin si tocuri stilet(t)os? Dupa tine, mi-a mai atras cineva atentia asupra acestei secvente si tot, rasucind textul in fel si chip, m-am gandit ca aici ar putea fi punctul forte al poemului si ca noua varianta ar trebui sa inceapa poate tocmai cu aceasta secventa.

ca poeziile tale sunt destul de instelate si, ce pot sa spun, merita cu prisosinta. Nu m-am putut abtine, ti-am citit mai multe poezii din urma. Cand voi avea timp, voi reveni la poeziile tale si voi citi si restul. Cred ca esti unul dintre foarte putinii care scriu poezie consistenta pe acest site.
Ca sa nu fiu total pe langa textul tau cu observatiile, mi se pare un text foarte reusit. Ar fi un singur lucru care n-as spune ca ma deranjeaza sau ca e aiurea, doar ca mi se pare usor exagerat: \"vertebrele sunt pungi cu explozibil\". Dar poate ca si aceasta mica exagerare isi are rostul ei in economia poemului.

De la o vreme nu mai sunt sigur care e definitia poetului, insa chinurile le cunosc. Un poem nu va fi niciodata perfect, pe mine ma intereseaza modul in care relationeaza cititorul cu un text. Sau cu variantele unui text. Ma intereseaza cum vede cititorul un text si cum ar dori sa fie acel text. Vreau sa cunosc orizontul de asteptare al diferitilor cititori, ce ar pastra si ce ar arunca din acel text.

va multumesc tuturor pentru trecere si va asigur ca iau in serios comentarile voastre. Fiecare comentariu imi deschide cate o noua perspectiva asupra textului si ma ajuta sa-mi vad textele intr-un fel in care nu le banuiam.

Elis Ioan,
am o continuare a acestui poem care incepe tocmai cu revistele pentru femei, dar ma mai gandesc daca sa o postez. O sa elimin partea de care zici ca in niciun caz, a mai facut cineva o observatie referitoare la ea, dar daca te legi si tu de ea, inseamna ca e chiar aiurea. Nu stiu daca e o idee buna, dar studiind comentariile ma gandeam sa incep poemul cu
visez uneori
că-mi înfigi în inimă
tocuri stiletos
că mă sugrumi cu ciorapii tăi de mătase
si sa dezvolt versurile astea, chiar sa construiesc poemul pornind de la ele, eventual sa pastrez cate ceva din prima strofa, eliminand detaliile care sunt in plus. Incep sa ma simt ca un chirurg estetician care vrea sa indeparteze celulita unei batrane respingatoare careia vrea sa-i contureze niste coapse splendide. Nu prea stiu daca merita efortul, dar, daca ii mai fac niste liposuctii si niste liftinguri, poate iese ceva. Multumesc pentru comentariu, mi-au venit niste idei in timp ce l-am citit.

Iakab Cornelia Claudia,
Nu sunt eu cel din poem, dar sunt sigur ca eu, cel real, ti-as placea si mai putin decat ala din poem. Da, sunt ratacit de propria-mi esenta, asta mai ales pentru ca nu mi-am cunoscut niciodata propria esenta. Daca nu-ti plac nici ca victima, nici ca vanator, atunci cum ti-ar placea sa fiu? Sunt foarte curios ce alta ipostaza imi propui. Asta e o varianta, cealalta varianta e in lucru, dar poate ca nu se va materializa niciodata. Iar daca se va materializa, probabil ca va fi chiar mai nasoala decat varianta actuala. Cat despre ceea ce cauta oricine, dupa numeroase rataciri metafizice, ezoterice sau de alta natura, am ajuns la concluzia ca intr-adevar dezirabil pentru un om normal e ceea ce cauta oricine. Si acum, dupa atatea ipostaze ale esentei mele umane, artistice, religioase, etc., incerc sa ma impac cu ideea ca, de fapt, mie imi trebuie cam ceea ce cauta oricine. Si imi e atat de greu sa obtin ceea ce cauta oricine dat fiind faptul ca mult timp aspiratiile mele au fost departe de ceea ce cauta oricine. Dar, spre deosebire de viata reala, in poezie, desigur, e mai bine sa nu cauti ceea ce cauta oricine. Apreciez faptul ca ai lasat un comentariu direct si sincer, mai ales ca mi-ai spus fara fereala ca nu iti place ala din poemul meu.

Ion a,
ai dreptate, era mai bine sa folosesc in loc de \"sexul\" cuvantul neaos, dar cand am postat poemul ma gandeam ca as fi acuzat ca tin neaparat sa sochez prin limbaj, insa, in contextul unui jurnal ar fi mai firesc sa folosesc cuvantul neaos. O sa fac modificarea, de fapt, in original chiar apare cuvantul cu p..., m-am ferit de acel cuvant doar ca sa nu dau impresia ca tin neaparat sa folosesc cuvinte tari ca sa atrag atentia. Dar, pe langa pudibonderia cu sexul, mi se pare usor deplasata si comparatia cu limba ca un sarpe orb, parca prea spune explicit ca nefericitul ala cu jurnalul mai e si poet. Tu ce parere ai despre asta? Ceea ce consideri ironie nu s-a vrut asa in textul meu, voia sa fie un repros plin de naduf adresat acelei femei, dar se pare ca a iesit altfel decat am intentionat. Unde unde/care sunt introspectiile? In general,detest introspectiile in poezie ( asta nu inseamna ca nu le comit), mai ales daca sunt pseudo, dar daca tu asa ai perceput, spune-mi si mie unde sunt, ca sa le ard cu fierul inrosit, sa le cauterizez. Desigur, tu vezi mult mai clar decat mine care, oricata detasare as incerca sa-mi impun fata de textele mele, tot sunt orbit de subiectivitate. Deci, te rog, detaliaza problema introspectiilor, e foarte important pentru mine. Cu cliseele, e clar, chiar am dato-n bara, am avut o anume intentie cu ele, se pare insa ca n-am reusit decat sa le aglomerez. Multumesc pentru comentariu, sper sa revii si sa detaliezi chestia cu introspectiile, chiar m-ai pus pe ganduri si imi e din ce in ce mai clar ca imi scapa multe lucruri in textele pe care le scriu, lucruri pe care, culmea, am tinut neaparat sa le evit.

Pentru Livia Alina Lazar
M vrut sa scriu \"cu situatie financiara precara\", dar se pare ca, din graba, am sarit peste un cuvant.

Ana Calavrias,
ma bucur ca ti-a placut ceva din poemul meu, mai ales ca partea care ti-a placut coincide cu ce a apreciat primul comentator. Si constat ca si lui Carmen-Manuela Macelaru i-a placut aceeasi secventa. Probabil ca pe asta ar trebui sa mizez, dar voi tine cont si de celelalte pareri. Cat despre sticla de coniac, eu consum de obicei bere, dar nu refuz sampania si nu neg ca sticla de coniac ramane undeva ascunsa, pentru cazuri de forta majora, cum e situatia cu aceasta femeiusca plina de dispret fata de personajul meu. Dar ai dreptate, o sa vars sticla de coniac in chiuveta.

Carmen-Manuela,
Intotdeauna mi-am dorit sa aduc ceva nou, dar stii cat de greu e sa realizezi asta in conditiile in care in poezie au fost deja spuse atatea. De multe ori, fara sa vrei si fara sa iti dai seama, aluneci in banal. Nu ascund ca eu, de fapt, am alunecat in banal intentionat in incercarea de a aduce ceva nou, dar se pare ca am esuat. Daca, asa cum spui tu, poemul e scris bine, inseamna ca incep sa stapanesc mestesugul, dar nu arta. Retin ca ti-a placut faza cu insomniile rasucite ca niste bratari, care nu e banala, deci ceea ce caut eu s-ar putea sa nu fie de gasit in banalitatea pe care am incercat s-o valorific in acest poem. Multumesc in special pentru sugestiile legate de fonetica, unul dintre lucrurile pe care le detest in poezie e aliteratia, mai ales cand e intentionata, dar se vede ca nici pe mine nu ma cruta ceea ce detest.

Alina Livia Lazar,
Apreciez ca nu te ascunzi dupa deget si spui verde in fata ceea ce ai de spus. Mai ales ca poemul acesta este in stadiul de \"santier\", orice sugestie e de folos. O sa vad ce fac cu detaliile alea, cum sa le redistribui sau ce sa elimin in asa fel incat sa nu sufoce textul. Cat despre lamentatia ca nu mai am timp pentru poezii, e singura adevarata din tot textul, asta nu inseamna insa ca nu e penibila. Acest text e artificial de la inceput pana la sfarsit, tu ai sesizat foarte bine acest lucru, ceea ce trebuie sa ma puna pe ganduri. Nu zic ca un poem trebuie sa fie neaparat natural si veridic, dar macar trebuie sa dea impresia ca ar fi. Daca pentru tine se vede de la distanta ca e artificial si fortat, ceva nu e in regula cu acest poem. Cat despre chestia cu ieftinuta, ca un tip cu situatie financiara ce sunt, in viata reala caut chilipiruri, dar nu vreau chestii ieftine si in poezia mea. Deci ma gandesc serios daca sa scot aia cu feng shui sau sa o plasez in alt context. Cat despre faza cu \"chiar grava\", e o ironie sau e pe bune? Nu urmaresc chestii sau efecte grave in poezie, cand am chef de ceva grav ascult \"Deschide, gropar, mormantul\" sau citesc o poezie de Macedonski despre dansul iesmelor. Sau, nu cumva, tu si Noemi, vreti sa spuneti ca sunt neserios si ar trebui sa fiu ceva mai grav? Cred ca ar trebui sa bag o doza de E.A.Poe.

Nu stiu din ce cauza, in raspunsul meu s-a produs o amestecatura foarte aiurea. Textul incepand cu \"Te inseli crezand despre mine\" pana la \"doar texte penibile\" ii era adresat lui Teodor Dume.
In continuare, tot pentru Teodor Dume:
Sunt de acord cu tine, textul e cuminte si din punctul meu de vedere, dar mie chestiile astea cu limbaj explicit mi se par tare alunecoase si m-am temut ca editorii mi-ar putea reprosa anumite referinte la un tip de sex mai neconventional. Am stat foarte mult pe ganduri pana sa ma hotarasc sa incadrez textul asa. L-am incadrat asa nu pentru limbaj, ci pentru faptul ca m-am temut ca mi s-ar fi putut imputa o aluzie sexuala nu tocmai ortodoxa (in conceptia unora). Cat despre polemici, permite-mi sa nu fiu de acord cu tine, le ador, polemica mi se pare cel mai fain exercitiu intelectual. Dar iti multumesc pentru ca vii pentru prima data cu un comentariu aplicat pe textul meu, fara sa-mi spui doar ca ti-a placut un vers sau o imagine. Si iti multumesc mai ales ca in sfarsit ai avut curajul sa-mi spui ca textele mele sunt jalnice. De ce n-ai spus de la inceput? Chiar era nevoie sa te provoc ca sa te determin sa-ti asumi adevarata parere despre textele mele? Ti se pare ca as cersi mila? Pai eu, din contra, cersesc tocmai lipsa milei. Ti se pare ca as cersi sa mi se citeasca textele? Textele mele au fost citite si pana acum. Cer, de fapt, comentarii, chiar comentarii in care sa mi se spuna ca textele mele sunt penibile, mai ales daca mi se spune si de ce sau prin ce sunt penibile. Asta ma ajuta mai mult decat daca imi spui ca iti place felul cum clipeste languros o proasta. Mai bine imi spui ca textul e sub nivelul mediocritatii decat sa imi spui ca te-a impresionat finalul. Si apoi, de ce crezi ca, in ciuda submediocritatii textelor mele, nu as avea organ critic? Din cate stiu, nu am criticat vreun text pana acum fara sa imi justific remarcile critice. Iar criticii, stii si tu foarte bine, sunt niste poeti ratati. Asta nu inseamna ca nu au discernamant fata de un text literar.

Simt ca trebuie neaparat sa va multumesc ca sunteti printre cititorii care au gasit de cuviinta sa lase cate un comentariu, care nu s-au rezumat doar la a citi si a trece mai departe, chiar daca textul asta nu a meritat atentia voastra si, foarte probabil, aveati lucruri mai bune facut decat sa-l comentati. Constat cu placere ca sunt unele lucruri care unora le plac in timp ce altora le displac, numai ca asta ma arunca intr-o stare de confuzie. Cine are dreptate? Probabil ca fiecare in parte. Cred ca pana la urma lucrurile care mie mi se pareau faine in acest poem sunt de-a dreptul jalnice. Inainte sa raspund fiecarui comentator in parte, vreau sa va spun ca textele pe care le postez pe acest site sunt niste exercitii si comentariile voastre sunt foarte pretioase pentru mine pentru ca reprezinta un fel de feed-back, de fapt pentru asta si postez aici. Adica voi sunteti cei care imi \"corecteaza\" \"exercitiile\" si imi arata greselile. Te inseli crezand despre mine ca dau din coate ca sa ies la suprafata, crede-ma, inainte sa imi fac cont am studiat indelung acest site si am vazut cum se poate \"iesi la suprafata\", insa nu acesta e scopul meu. daca as fi vrut sa ies la suprafata mi-as fi postat textele tari, insa, dupa cum vezi, am postat doar texte penibile.

Andrei Dumitru,
Intr-adevar, este vorba aici de un egotism feroce, probabil ca asta e si cauza nefericirii personajului care scrie acest jurnal. Cat despre observatiile referitoare la textul in sine, le voi studia cu toata atentia. Cred ca textul nu numai ca se dilueaza dupa primele cinci versuri, dar, culmea, mai si aluneca in autocompatimirea specifica masculului cu orgoliul ranit. Cred ca o sa tai foarte mult din aceasta tentativa de poem. Taieturile, oricat de dureroase, sunt un rau necesar cand e vorba de poezie.

Teodor Dume,
Imi cer scuze daca te-am jignit, uneori sunt cam incisiv si ulterior regret. Dar asta mi-e firea, am un temperament care imi cam aduce necazuri. Daca am fost rautacios cu tine, motivul principal a fost urmatorul: de cate ori ai comentat textele mele ai spus doar ce iti place, fara sa imi spui ce nu iti place. Intelegi? Pentru mine e foarte important sa imi spui ce nu iti place. Sustii ca lauzi ce iti place, numai ca nu pot sa cred ca a putut sa-ti placa tot ce am scris eu, mai ales ca nici macar mie nu-mi place ceea ce am postat pe acest site. Te inseli, multi s-ar putea sa treaca printr-o pagina din acest site nu pentru ca stiu ca gasesc ce le place, ci dintr-o curiozitate de genul: \"ia sa vad cam ce scrie asta\". Dovada ca, din vreo 300 cati au citit ultimul meu poem, foarte putini au lasat comentarii, cei mai multi considerand ca textul meu nu merita osteneala unui comentariu, fie chiar si negativ. Eu insumi citesc foarte multe poeme de pe aici, dar comentez putine fiindca mi se pare ca restul nu merita efortul. Sau unele mi se par bune, dar au trecut altii inaintea mea si au spus exact ce as fi vrut sa spun si eu, asa ca mi s-a parut fara rost sa repet ce au scris altii.

Paul, o critica inteligenta e intotdeauna mai favorabila decat o lauda de convenienta.

Alberto, am scris acest text ca sa fac reclama textului care urmeaza. Nu e pentru editori, ci pentru cititori. Editorii pot sa-l recomande/insteleze sau nu, singurul castig adevarat pentru mine il reprezinta comentariile cititorilor, iar pe mine chiar ma intereseaza ce cred cititorii mei, indiferent ca e de bine sau de rau. Pentru ce ti se pare ca ma milogesc? Daca ma interesau recomandarile, aranjam sa apara niste cronicute laudative despre mine in revistute literare sau ma orientam foarte pragmatic si aflam pe cine trebuie sa lingusesc pe acest site.

si te-am citit cu atentie. Este genul de text pe care il citesc cu multa atentie inainte de a ma aventura sa-l comentez. La prima citire mi s-a parut oarecum obositor si diluat pe alocuri (adevarul e ca eram eu deja foarte obosit dupa 10 ore de \"netsurfing\"). Revenind la acest text, nu vreau sa-l disec, si-ar pierde farmecul, nici sa-i fac un comentariu analitic savanto-metaforic. La a doua si a treia citire nu mi s-a mai parut deloc diluat, dimpotriva, totul se articuleaza foarte firesc (in masura in care poezia poate fi ceva firesc, in general) si arata mana sigura a unei autoare experimentate, care stie foarte bine ce face si are control deplin asupra textului, care poate experimenta fara ca experimentul sa dea impresia de fortat. Imi place faptul ca e un poem foarte modern, care mizeaza pe inovatie, pentru ca e un poem care vrea sa-si deschida propriul drum si nu sa urmeze cararile batatorite. Este un poem de avangarda si eu am iubit intotdeauna avangardele in arta. In final, vreu sa-ti fac doar doua observatii critice. Prima e ca, intr-o strofa, cred ca a sasea, ti-a scapat o cacofonie destul de stridenta si e pacat de acest poem daca nu o dregi. A doua este o observatie pur subiectiva: ma deranjeaza, chiar ma zgarie, acel onomatopeic \"brrrum\", mai ales ca e apare chiar de trei ori.

nu ma mai blagoslovi cu caracterizarea de \"poet grav\". Ma trimiti direct la \"Deschide, gropar, mormantul\" in interpretarea Romicai Puceanu. (O piesa foarte faina, buna de ascultat spre ostoirea orgoliului de orice fel.)Mai lipseste sa spui ca sunt un poet metafizic.

sper ca o sa mai gandesti asa si daca intru pe una dintre paginile tale si o sa-ti critic vreun poem,. Oricum, sa stii ca daca te voi lauda vreodata, asta nu-ti va folosi la nimic, eu sunt un nimeni. Iar eventualele mele critici, prin urmare, n-ar avea de ce sa te atinga. Oricum, iti promit ca o sa te citesc si voi incerca sa iti comentez scrierile. Iti spun toate astea fara vreun fel de ironie. Cunosc foarte bine legea dupa care functioneaza, in general, acest site, adica lauda pentru lauda, critica pentru critica. Sper ca tu sa fii una dintre exceptii.

Acest poem e unul dintre cele mai slabe dintre cele pe care le-ati produs. Nu e decat o logoree care nu spune nimic. Va jucati cu absurdul fara sa fiti in stare sa-l valorificati. Nu faceti decat sa insiruiti cuvinte.

un comentariu ingamfat si jignitor, probabil. Imi cer scuze.

Daca sunteti in cautare de capodopere, nu accesati paginile mele. Nu sunt in cautare de forme artistice, ci de forme de interactiune. Si, ca sa nu va pierdeti timpul pe aici, aflati ca ascult bach, chopin si mozart, dar mai des le ascult pe vulgarele reprezentante ale plebei, gabi lunca si romica puceanu si, mai ales, heavy metal si chiar muzica de satanisti. Daca va imaginati ca veti gasi in mine un artist sau un poet, va inselati. Am veleitati artistice, dar nu sunt un artist. Pot fi poetic(us), dar asta nu inseamna ca sunt poet. Si ii invidiez in mod sangeros pe cei care scriu poezie adevarata, pentru ca visul meu, de cand ma stiu, a fost sa devin un mare poet. Si daca va imaginati ca remarcile mele negative in subsolul poemelor dumneavoastra se datoreaza acestei invidii, va inselati. Intotdeauna comentariile mele acide vor purta si semnul aprecierii si admiratiei mele fata de un mare poet, iar cunoscatorii il vor recunoaste.

sunt doar un observator rece. Ce impact sa aiba asupra mea? Nu pot sa ma raportez la ea decat ca la o pipita oarecare. Si ma intereseaza in mod special vocile tuturor. Si vocea ta. De exemplu, vreau sa stiu daca ai cunoscut si tu o astfel de anda cum e cea din textul meu si cum ai vazut-o tu, daca te-ai raportat la ea sau te-ai comparat cu ea in vreun fel. Din punctu meu de vedere, anda asta din textul de mai sus e un arhetip al epocii noastre si la un arhetip nu te poti raporta fara sa te simti coplesit(a). Asadar, pe mine ma copleseste anda, la fel cum ma copleseste cristian gava sau pamela anderson,sau gigi becali, de exemplu. Numai ca, spre deosebire ce cei mentionati, anda e o fictiune. Dar aceasta fictiune e o suma a unor situatii/persoane reale. Si, recunosc cu onestitate, aceasta \"anda\" mi-a facut si imi face in continuare ceva. Ma agreseaza zilnic cu stupiditatea si banalitatea ei.

intr-adevar, nu e arta si nici nu se pretinde a fi. Este doar un text si atat. Nici macar nu pretind ca e un text interesant. E un text brut. Daca te uiti in jurul tau, vei vedea nenumarate forme umane care sunt replici ale banalului portret din acest text. Dar aceste personaje, desi nu sunt opere de arta, pot deveni. Au fost mari artisti care au transformat in arta nu doamne rafinate din inalta societate sau don juani eleganti si impecabili, ci calcatorese umile, tarfe obosite din cabareturi sau betivi obositi din carciumi abjecte. Sa faci arta din material ales si cuvinte frumoase? Nu, multumesc, e la indemana oricui. Profesorul Higgings, dintr-o piesa pe care desigur o cunosti, ca mare iubitoare de arta ce esti, a transformat-o in opera de arta pe o mahalagioaica ignoranta. Eu nu sunt un Higgings, recunosc cu umilinta si textul meu nu poate decat s-o demonstreze, insa te provoc sa imi arati tu, care, se vede de la distanta, esti mult mai artista decat mine, cum anda din acest text brut s-ar putea transforma intr-o opera de arta. Si, crede-ma, s-ar putea transforma, dar numai datorita efortului unui mare artist, asa cum, recunosc cu umilinta, nu sunt eu. Nu am facut decat sa inregistrez un stereotip social cum este anda, fara vreo pretentie estetica. Si mi-ar placea sa apara un mare artist care sa faca din anda ceea ce a facut profesorul Higgings din micuta mahalagioaica. Eu nu sunt la inaltimea lui Higgings, desi mi-ar placea sa fiu.
Sa nu intelegi, din cele de mai sus, ca imi apar textul. Nici pomeneala, toate textele pe care le-am postat aici sunt de atelier. Sunt texte slabe, nefinisate, in mare parte, niste simple notatii. Le-am postat doar pentru a fi criticate si aratate cu degetul. Raspunsul pe care ti-l dau nu e, de fapt doar pentru tine, e o justificare pentru toate textele mele. Texte pe care le-am postat pana acum si le voi posta in continuare din pur masochism. Vreau ca textele mele sa fie criticate. Mai bine un critic inteligent decat o sleahta de laudatori tampi.

Inca se mai gasesc tineri iubitori de (sub)cultura care sa-i faca apologia (pana si intr-o (pseudo)recenzie la volumul altui (pseudo)poet), acestui politruc grafoman, submediocru, megaloman si patetic, gonflat si supraevaluat care este Adrian Paunescu.

Pentru ca experimentul acesta sa nu fie cu desavarsire ratat, te rog sa rescrii acest (pseudo)poem, in cazul in care consideri ca mai poate fi salvat ceva din el. E adevarat ca asa se poate scrie oricum, despre orice, tocmai de aceea ma intereseaza foarte mult cum ai scrie tu despre anda sau despre cineva care seamana cu anda din textul meu. Am poeme la care tin foarte mult si de care nu as vrea sa se atinga nimeni, insa acesta este un text pe care as vrea sa-l rescrie fiecare cititor in felul sau, cred ca asta ar fi partea cea mai interesanta a experimentului. Mi s-a parut dragut poemul pe care l-ai scris ca sa-ti argumentezi comentariul, chiar daca am impresia ca l-ai scris cu intentie ironica. Poate ca victor din textul tau e perechea andei din textul meu.