ACElodiaANDREI CHIRU•Proză•3 ian. 2008Stătea tăcut în scaunul cu rotile. Aștepta. Era așa rușinat și emoționat că respira sacadat ca un bătăuș dement. Ardea de nerăbdare să vadă ce-i oferise agenția. Se numea \"\"Elodia\"\". Era una00000