andrei buleandra

Poate nu am fost suficient de clar. Eu nu zic sa arunci si mortii si sangele odata cu Dumnezeu. Cred doar ca a vorbi despre Dumnezeu face parte dintr-un mod de exprimare cumva invechit. Cred ca asta e unul din lucrurile la care se referea Nietzsche cand zicea ca Dumnezeu a murit. Eu fac apel la Dumnezeu sau la Satana numai cand sunt in criza de inspiratie si nu mai am alte metafore. Cred ca se poate scrie o proza puternica, socanta, dura, fara astfel de compromisuri. Sigur, asta e doar parerea mea.

amical :)

Mi se pare interesanta faza de la sfarsit cu violarea cadavrelor fara cap. Cred ca ar trebui sa dezvolti putin partea asta (poate sa scrii o povestire numai despre asta). Cred ca proza devine plictisitoare daca te referi tot timpul la Dumnezeu. Adica Dumnezeu poate avea ceva valoare sugestiva, ca personaj (ca si Satana) dar nu trebuie sa abuzezi de ei prea mult. Cred ca mentionarea Domnului in proza avea efect puternic la sfarsitul secolului XIX. Dar acum nu mai socheaza asa mult. Trebuie sa cautam alte moduri de a soca!

Daca cineva mi-ar fi aratat aceasta poezie si mi-ar fi spus ca este scrisa de un pubert de 12 ani, l-as fi crezut. Banalitatea comica a titlului imi aduce aminte de numele unui film de graza \'Monstrul sangeros\'. In plus, mi se pare ciudat cand un crestin se vaita de singuratate. Nu este Dumnezeu prietenul sau imaginar? Nu este Dumnezeu inventia prin care crestinul se apara de singuratatea absoluta?