Incerc cu greu sa ies dintr-o stare…nu pot spune depresiva…dar in acelasi timp o pot numi asa…din care, sincer, nici nu stiu daca as vrea sa ma rup. Gesturile mele, poate prea dramatice, au devenit
Azi am invatat sa iubesc. M-a cuprins o liniste infioratoare si am realizat… iubesc intunericul!
Am invatat sa simt caldura inghetului si lumina noptii. Toate ma cuprind in acelasi moment…toate imi
Totul depinde de un cuvant…poate un gest…sau o privire…Stiu ca mai e un singur pas…si doua alternative: zbor sau cad. Nu stiu ce ar fi mai potrivit. Inca ezit…Nu-mi mai e frica…Nu stiu de ce mi-ar
Ce ar trebui sa inteleg? Oare e ceva de inteles sau e doar imaginatia mea prea bogata? Sunt in masura sa cer ceva…cuiva? Tie?
E cineva in stare sa asculte ganduri nebune? Poate tu? Dar de ce tocmai
Am inceput sa cred in ingeri. Ingeri cu inimile impietrite, pline de ura…cu inimile pierdute in negura adanca a nepasarii…ingeri aruncati in eterna prapastie a singuratatii…uitati si ucisi de negre
