Stau singur și privesc în gol
A mia oară sunt un trecător
Mi-e dor să văd din nou o rază de lumină
Să simt din nou cum îmi tresare-n inimă
Nu dorul ci și bucuria
De a fi azi aici și mâine
Beau sucul științei ce-mi va recăpăta orgoliul
și-ascult un Bach să simt cum imi tresaltă golul,
am isprăvit demult cafeaua, dar voi găsi știința
și-n astă zi cu tine mă voi privi râzând
Iertare și destrămare
inimă in nechemare
și tu te uiti...apus.
Apus și iarăsi ai uitat și ai iertat,
căci omul din nimic a fost creat
și-acum e iar momentul să iertăm
și spre alt plan
E-atât de rău in lume
Si oamenii si lumea vor muri
Mai caut incă o sperantă
Dar lumea mult prea mult a decăzut
Am decăzut si eu cu ea odata
Căci iar pe tine te-am urmat
Iar dacă tu te duci
Singuratatea-mi este camarad
si eu privesc din nou spre cer
alinarea-n voi nu mai gasesc
si iar sunt singur si privesc...
Am incercat demult sa va-nteleg
dar n-am putut
acum v-am parasit de
Locul meu nu-i pe această lume
sunt doar un simplu călător
pe tine-aș vrea să te-nțeleg
dar ne respingem reciproc
odată aș fi discutat, dar tu
ai dispărut in zare
îmi voi găsi o altă lume ca
singur.
atata de singur.
nimic nu mai astept.
vreau doar sa evadez,
in lumea plina de speranta.
moarte.
renastere.
acelasi lucru spus mereu in doua feluri.
iubire n-ai, nici prieteni
intr-o camara, intr-o tigaie
un om traia
si suparat era,
ca intr-o tigaie, intr-o camara
alt om traia
si nici cum cei doi nu conversau
caci in alta tigaie al treilea traia.
si tot asa
floare rosie a vesnicii iubiri
invata-ma sa te culeg din culmea cea inalta
unde nimeni sa n-auda si sa nu vada
iubirea ce te mai asteapta
caci de iubesti, iubesti pe veci
de nu tu nu-i iubi in
atat de bine-atunci era
iubire la tot locul
si stau si plang caci prieteni n-am
i-am parasit cu totul
dar poate ca-i mai bine-asa
acuma sa suferi singur
decat atunci cand vei afla
si vei fi