Andrei

incerci sa construiesti imaginea unei lumi in care principiile nu mai exista. In mare parte reusesti. Poate ca eroul ales spre a duce la indeplinire munca ta nu a fost cel mai oportun, el fiind asociat in deja cultura colectiva cu alte calitati. \"fruntea tatuată cu răni de protocol\" - extrem de reusita si originala. Strofa a patra e cam seaca, o insiruire de afirmatii. Aproape ca aproapele e depersonalizat de incarcatura biblica ce-i poate da forta de a-si gasi locul in context. Finalul mai salveaza putin drumul infundat spre care parea ca se indreapta creatia. Una peste alta, per ansamblu e sugestiva. Sic transit gloria mundi...

ca nu i-ai pus un titlu lizibil, e treaba ta. inceputul e cuminte:\"rob al cuvintelor\", \"valeți ai/măririlor mele spirituale\",\"o palmă, crezută zeiță\" - ceva-ceva, dovedind potential. Continui insa lamentabil: eu gemeam, cuvintele credeau ca ele gem,se plecau tunetele etc. Finalul este apoteotic... nu te-ai gandit vreodata ca ar trebui sa te lasi de fumat? Imaginea cu care ramai e ca autorul a facut-o cu o prostituata. Pacat, nu cred ca asta ai vrut sa sugerezi, dar asta a iesit.

maestre Joe, din cate ai vazut, pe unele pagini am fost de partea ta, asa ca nu are cum sa ma supere o parere. Nu stiu insa daca parerea ti-ai facut-o citind textul meu IN INTREGIME, caci dincolo de faptul ca sufera de \"prealungime\", finalul cred ca face sa merite lectura pe alocuri plictisitoare...

buna spre foarte buna creatia ta. Inteleg ca Noaptea de Sanziene ti-a fost sfetnic bun. Dragaica dansata si imaginile urmatoare sugereaza asta si nu e deloc rau. Cel mai mult mi-a placut \"inelarul unui pianist/ce-a iubit o femeie\" - de-a dreptul fascinant... Ai clacat insa lamentabil cu titlul. Suna a muzica usoara cu Corina Chiriac, compusa de Vasile Veselovschi, pe versuri de Temistocle Popa. Poate te gandesti ca textul e prea reusit ca sa nu merite un titlu mai lucrat.

acuma lasind glumele, multe fortate si nesarate, trebuie sa recunoasteti ca, dincolo de cacofonia facuta, Joe aduce in discutie un fapt real si foarte grav: D-l Dumitru Cioaca-Genuneanu are mari probleme de ortografie a limbii romane. Asta ar putea ramane o problema pe care, cu putin efort o poate rezolva si singur, dar cand incalci sistematic regulamentul Agonia, calcand in picioare zilnic reguli elementare de scris in limba dulce si frumoasa, in texte cu titlul mai lung decat continutul (partea artistica a asa-ziselor epigrame semnate cioaca-genuneanu nu face acum obiectul recenziei), se cheama ca iti cam bati joc de cei care nu au inca accesul destul de mare si asteapta ore intregi uneori sa le citeasca si lor un editor textul ca sa poata intra pe site. Te rog editorule care imi citesti acest comentariu sa constati ca el este bagat pina in gat in miezul problemei de pe aceasta pagina, si sa nu-l dai off topic. Multumesc.

dorin, am \"rasfoit\" agonia azi cateva ore bune si crede-ma ca sunt disperat de mediocritatea multor creatii de pe aici. De aceea, atunci cand dau, de paste si de craciun, peste un text ca acesta, viata artistica mi se umple de o bucurie indescriptibila. ai reusit sa aduci imagini prin cuvinte la foc automat:\"cuvintele au gustul/tuturor femeilor care nu m-au iubit\", \"dumnezei de circumstanta\", \"ochii imi prind amintirile in coc\",\"talpile cu povestile/copiilor pantecului tau\" etc. e frumos, prea frumos sa citesti asa ceva aici. Insasi apelarea femeilor care nu te-au iubit e o imagine fascinanta. Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia unei asemenea lecturi.

initial am crezut ca l-ai publicat la Catavencu, la \"Reportaj cu tara in gat\". N-am mai citit de mult Cotidianul si uite ce am pierdut. Are stil, umor gazetaresc si alte alea-alea. Acuma partea rea: puteai si tu sa il corectezi putin, ca uite peste ce da cititorul: \"isi facuse loc idea ca\", \"Ion Predi si Nicoli Nicolaie, (foto)\" (nu-i), \"data ridicata\",\"doua sute de 200 de mioare\". Numai bine

daca esti deschisa criticilor, citeste te rog o parere a unuia care gusta si poeziile in stil modernist. Livia, creatia este dezamagitoare de la un capat la altul. Am cautat in ea ceva, oricat de putin si de subtil care sa aduca a fior poetic. n-am gasit. imaginile pe care vrei sa le zugravesti aduc o cavalcada pe alocuri grotesca si imposibila: \"buza uriasa...plasa de prins inorogi\", \"pe trupul tau...au naufragiat padurile si melcii\", \"din ăla copt și răscopt pentru somalezi\", \"ecuații cu trei necunoscute/mâncate la happy-end de colibri/berbanți cu început de chelie\" etc etc as putea continua citand aproape toata poezia. Se vede treaba ca ai muncit ceva, cautind cuvinte si alaturari insolite, socante pe alocuri, dar o poezie, fie ea si modernista, trebuie sa transmita impulsuri sufletului, ceea ce aici nu se intampla. sper sa nu te supere remarca mea si sa o gasesti constructiva pentru viitoarele opere. Te mai citesc.

in ansamblu textul e bine construit si se vede treaba ca a fost muncit. finalul place si era necesar. banuiesc ca de la el a pornit totul. pe ici pe colo ai putea sa schimbi cate ceva, dar sa nu revizuiesti, cum a zis un Nene celebru. De ce ai ales tocmai Oltul, cand de obicei Dunarea era consacrata deja popular pentru stergerea tuturor pacatelor, nu e treaba mea. \"învinși sau învigători\" - putina atentie. Imaginea din deschidere putin neinspirata pentru ceea ce ai vrut sa sugerezi. In rest numai bine.

mai este o autoare pe aici, cel putin la fel de talentata, Alina Livia Lazar. V-am pus in aceeasi oala din urmatorul motiv: amindoi va abandonati propriul talent in favoarea unor creatii ale altora, probabil sperind ca apelul la consacrati va va ajuta intr-un fel. la fel ca tine, si ea are versuri inspirate sau titluri copiate din muzica pop-rock. lasind la o parte ca Sweet child deja imi aduce in minte pletele lui Axl si ma face sa neglijez exact scopul prezentei mele pe acesata pagina, nici nu gasesc legatura titlului cu poezia. Copiii mei, va rog lasati mp3-urile si evidentiati-va geniul propriu. Nici nu va ganditi cat sunteti peste textele muzicale!

n-are rost sa-ti povestesc cum am ajuns pe pagina ta si nici nu cred ca are vreo importanta. ti-am citit biografia si am ales un text la intimplare. placut, muncit, aerisit. o lectura care merita. Imaginea Ferentariului e exploatata bine, vrei apoi sa induci senzatii si reusesti. Punctul forte:\"zgomot/de femeie să-ți bântuie noaptea/căutându-te\". punctul slab :\" punga de aurolac\" si apoi \"respirația împiedicându-se de-o pungă\". Poti crea un vagabond in arta si fara a apela la toate cele care il definesc, caci nu toate (in cazul de fata \"punga\", analizata strict fonetic si imagistic) au darul de a induce fiorul necesar lecturii unei poezii. In rest totul perfect.

nu sunt decat un simplu amator de istorie, deci nu pot pune la indoiala faptul ca datele din dizertatia de mai sus sint sau nu corecte. O regula de bun simt elementar cand te apuci sa scrii asa ceva spune ca trebuie sa te documentezi pina in cele mai mici detalii, iar apoi sa vezi istoria in felul tau. Inceputul m-a atras si pot spune ca a fost scris excelent. Autorul aluneca apoi spre o vulgarizare a stilului (in sensul bun pe care l-a dat \"vulgus\"), vorbind despre \"un soi de FSN; istoria se repetă\" - nu vad legatura- sau \"râvnesc și ei la ciolan\", frazeologie ce nu-si are locul in contextul dat. Finalul este cel putin curios. Pornind de la un subiect incitant cum este Marea Schisma se ajunge la niste concluzii personale care, dincolo de faptul ca eu, si am observat ca nu numai eu, le consider COMPLET false, nici nu prea au legatura cu restul textului: ba ca masele de razvratiti au dorit (?) o societate utopica, ba ca revolutia franceza, ba ca pizma, capra vecinului, oamenii nu-s egali, si nici nu au sanse egale (!!). Pacat, Mihai, puteai sa ne oferi un text cel putin interesant. Te mai citesc.

dupa lectura... \"caligrafierea sentimentelor\" este foarte reusita. cam scurt preludiul insa, puteai sa renunti la cuvantul \"gasca\", demonetizeaza ideea de pana. restul e super. ai putea sa o mai prelucrezi putin si sa continui pe calea deschisa cu \"clipa muiata in tus\" - foarte reusita si imaginea asta...

reusita, fara doar si poate, incercarea ta. Eu, un mare amator de opere (nu numai literare) cu final nesteptat, am gustat-o din plin. Daca accepti un sfat, ti-as sugera sa introduci in text (daca nu-l consideri definitiv) mai multe piste false care isi vor avea toate dezlegarea in final, sporind tensiunea si umorul. Aduce putin a bancul ala: \"la semnalul urmator va fi apa calda...\"

fara tine agonia ar fi mai saraca. Nu subscriu la steluta, nu mi se pare un text din cale afara de, dar, ca intodeauna, ai originalitate la fond si mai ales la forma. Te anunt ca m-am abonat la pagina ta. E gratuit?

elena, un comentariu pe textul propriu, stii si tu, il astepti cu sufletul la gura pe agonia. Atunci cand este si pozitiv, inima iti tresalta. \"sclipiciul\" mi-a placut foarte mult sa-l fi gasit chiar tu in incercarea mea, iar daca mi-ai lasa mai multe semne si despre ce nu ti-a placut in textele mele, ti-as ramane profund recunoscator. Iti multumesc mult si te mai astept.

multumesc sandra. intr-adevar, buna anecdota, si ea putin blasfemica, dar parerea mea este ca toata arta s-a nascut din pacat. te astept ca intodeauna sa revii.
iar tie iuliene, daca nu ai citit ce iti era adresat la celalat text, iti repet: invata sa pierzi, in viata (o sa mai) ai foarte mult nevoie de asta. Cat despre figurile de stil care vad ca iti sunt foarte straine, nu te enerva... gasesti multe chiar in textele mele si poti invata. Succes!

atunci cand vii pe pagina unuia doar pentru a te razbuna pentru ca ti-a facut onoarea de a posta un comentariu subiectiv (la urma urmei pentru asta ti-ai pus opera pe agonia, nu?) se cheama ca nu prea ai nimic in comun cu nici o arta. eu tin neaparat sa-ti multumesc pentru vizita ta pe incercarea mea si sa te invit sa revii cu niste critici dure care au macar tangente cu textul meu, caci mi-ar fi de mare folos in a-mi descoperi minusurile. Acum sper ca ai remarcat diferentele dintre noi.

onoranta trecerea ta pe umila mea mea incercare. cred ca ti-ai dat seama ca ceea ce este scris mai sus e in mare parte izvorat din experienta proprie. Eu sunt provincialul ratat de care vorbeam, si nu de putine ori incerc sa scap de sinuciderea lenta prin beletristica. Multumesc si te mai astept.

La noi sunt codri verzi de brad,
Si multe parasute,
La noi atatea MIG uri cad
dar noi avem ce ... scrie!