4:48

la 4:48 aud primul tramvai care trece la 4:48 nici soarele nu are chef de voi și nici eu prin fereastra camerei intră o lumină slabă. în cameră doar lampa bate tare în capul meu mă amețește și-mi vine să-mi vărs stomacul de oboseală dar îmi aprind încă o țigară iau lampa de gât și îndrept lumina spre locul unde e patul și andreea andreea care doarme visând cine știe ce porcării andreea care e tare andreea care vă place andreea care e acolo și vă ascultă andreea la care veniți să vă dea lumină de la brichetă și țigări eu mă uit la ea, prin fumul gros și mă întreb cum face de nu se sufocă de la masca asta pe care o poartă mereu cum dracu’ a uitat de lacrimile din trolee de podeaua bisericii în ziua când aștepta ca sexul primului venit să-i prezică viitorul de dumnezeii creați din nimicuri mizerii de toate umilințele și greșelile din trecut cum poate să stea la aceeași masă cu toți oamenii ăia care au îngropat-o și să zâmbească mă enervez așa de mult încat îmi vine să-i strig să termine naibii odată dar nu pot în schimb sting lumina mă așez lângă ea pe-ntuneric și o iau în brațe