the diary of a prozac addict - monday

pot să-mi creez singură realitatea. dacă închid ochii tu ești în fața mea. nu trebuie decât să întind mâna și te ating. în jurul nostru nu respiră nimic, nu miroase nimic, nu se aude nimic. nu există Altceva. nu suntem decât noi doi. doua făpturi din carne și vise. oglindiți unul în ochii celuilalt. noi doi, stând unul în fața celuilalt ca și cum ne-am fi găsit dupa un drum lung pe care l-am stăbatut nenăscuți. dacă închid ochii pot să te simt în tot ceea ce sunt eu ești în creierul meu, în părul meu, în sânii mei, în vaginul meu, în sângele meu. mi-e bine cu tine în mine, mi-e fierbinte, mi-e roșu, mă furnică, mă amețește, mă sparge în mii de bucăți de noi doi. dacă închid ochii suntem numai noi doi, unul în fața celuilalt, devorându-ne. ... deschid ochii iar tu devii mai puțin decât nimic...