Andreea Popa

E sange in tot ce simt si respir, E sange in inima mea, Si tot ce ating sau privesc Devine negru sau scrum, Un strigat absurd de trecut. E sange in tot ce e timp si acut, In tot ce e absurd

Amalgam de bucurie si durere De spaima si tacere… Amestec ciudat de dragoste si ura, Patima si duiosie, Frig si caldura, Durere… Intuneric si tacere, Totul e ud Totul e rece. Si totul

Atunci cand cerul se pregatea de noapte, Cand ingerii iertau chiar negre fapte, Ne-am cunoscut. Era un ceas uitat al disperarii, Dar totul prea repede si prea usor, Ca lacrima-a trecut. Si tot

In fiecare zi trec prin acest loc si simt scurgerea fericirii, Altfel… Culorile ce ma-mpresoare devin linii sau cuvinte, Si liniile ce imi vorbesc pot fi lacrimi sau sperante. In fiecare zi

Trec singura prin noaptea purpurie, Ma plimb pe strazile pustii. E ora tacerii si-a uitarii Si lumea pare asa tarzie… E ora la care viata moare Si se transforma in vis si in visare, E ora la

Strig în gânduri, Pentru multiplicarea eului cu infinitul, Pentru a obține doi și-o jumătate A mea! Strig în șoapte, Pentru a învia necunoscutul, Pentru a contura imaginea ta! Strig

Alergam! Fugind de oameni, de răsărit și de lumesc. Alergam! Ca să pot uita. Alergam! Bezmetic, nebunesc. Alergam! Mai departe, undeva în adâncurile mării roșii de aș fi putut să mă ascund, să