Poezie
Amintiri
1 min lectură·
Mediu
În iarbă singură stau,
Alături de copacii ce altă dată după noi doi oftau.
Simt că nimeni nu mă mai iubește,
Singură, Regina Nopții sub a ei lumină mă adăpostește.
Mai ții tu minte prima noastră noapte
Petrecută sub acest clar de lună?
Îți mai amintești sărutările înfierbântate
Ce mi le dădeai înainte ca soarele să apună?
Toate astea sunt vechi trăiri,
Ce azi le-am trecut pe lista de amintiri.
Ah, tu știi măcar că azi am fi sărbătorit,
Un an de când iubirea noastră a-mpietrit?
Da, de atât timp m-ai părăsit,
Atâta timp tu mi-ai lipsit!
La început, credeam c-am să mor
Dar încetul cu încetul m-am vindecat de crudul tău amor.
Aveam atâtea planuri pentru viitor,
Dar tu pe toate le-ai destrămat
În ziua în care m-ai înștiințat,
Că de-a noastră pură iubire te-ai săturat.
Mă priveai cu ochii tăi ce adăposteau mistere
Și c-o neînchipuita plăcere,
C-ai reușit să mă rănești,
Amgadindu-mă doar că mă iubești...
002162
0