Noaptea
Noaptea zace linistita, stand asemeni unui tar, Ce-si priveste-ntreg imperiul, din hotar pana-n hotar... Ea zambi pierduta-n ganduri, cufundandu-se in zare, Adormind pe cerul umed unde e
Cuvantul
Ca si vantu-n lume, un vesnic hoinar, Asa-i si poetul, om fara hotar... Calator prin suflet, miscator ca apa E poetu-n lume, iar lumea-i e groapa... Stand sub stresini ude din uitari si
Frunze de maslin
Se duce iara vantul calator in zare Si in vazduh tresare-ntunecata mare Iar cerul se deschide trist si-ndoliat Jelindu-si pescarusii ce zborul si-au curmat. Apusul gol si negru se lasa peste
Doliu
Noi am fost condamnati la doliul iubirii ca sa nu suferim in continuu de moartea sufletului Si sufletele noastre totusi nu au murit o singura data, ci mor in fiecare clipa de nefericire Ne pierdem
Murit-au zeii...
Murit-au zeii si trecut-au clipe reci si goale Si tu traiesti in continuare-aici in mine... Te-as omori si as muri si eu cu tine De mi-ar iesi odata moartea asta-n cale!... De anii toti asteapta
Pietre
Pietre Cand vantul tace, norii dorm si cerul zace, Simt ca traiesc a lumii-eterna pace. Si-atunci cand vantul bate si norii-s dusi de vant Simt cum intreg infernul coboara pe pamant. Visam
Somn
Sunt zile nesfarsite-n care lacrimi curg, Si nopti intregi far` de visari senine... De ani intregi de cand te-am cunoscut pe tine... In sulflet nu mai am decat amurg... Furtunile din sufletul din
Edenul invers
un cer pribeag si mort se-arata-n zare si-mi pare ca nici norii nu mai zboara caci timpul sta in loc, ca odinioara, cand eu ma cufundam in neagra mare e trist sa vezi destinul
La mormantul tatalui meu
La mormantul tatalui meu Vazduhul e in doliu si inima-l jeleste Scancind sfasietor,mai crud ca niciodata Pe cel care mi-a fost candva,odata,tata Si-acum e dus in cer,traind
