Te-ntreb omul ce mă citești,
Câte iubiri ai încetat să mai iubești?
Câte iubiri ai îmbrățișat,și apoi afli, că te-au înșelat .
Câte inimi ai încetat în a mai iubi?
Câte cuvinte ai îndurat fără
Prin versuri neutre eu te-aştern,
Prin luminile din tren eu nu te găsesc,
Prin dezamăgirile mele eu te-am şters.
Printre oglinzile mele eu mă iubesc.
Iar pereţii albi îmi mai şoptesc
Să dau o
Şi după despărţire tu cum eşti?
Câteodată te mai îneci la mal
Știind că te pierzi la primul val.
Şi ochii tăi ce spun?
Vorbesc ,chiar dacă nu se aud
Şi răsăritul ce tot vine ar spune
Hei,lasă-l
Femeia din spatele tău,
Acum ți-e doar străină,
Cam culmea înainte ochii îi iubeai
Vocea ,Sufletul, Trupul, Părul,
E mai frumoasă, scoasă din vitrină,
De-ai știi de câte ori ,în vise, te alina, te
Câte suflete încap într-un om,
Câte suflete s-au dus din el
Şi-au lăsat amintirile într-un veștejit pom,
Mă-ntreb câte flori ofilite am scos....
Câte cuvinte nespuse ne-au mai rămas,
Câte
M-am lovit singură,
Am început să uit ,
Să mă uit
Să te uit să zbor
Cu timpul în braţe,
Iar tu cu o altă ea
ce-ţi va sfâşia inima
Într-o albastră noapte.
Las în sertarul inimii mele,
Cuvinte rostite pe care..tare aş fi vrut să ţi le vorbesc,
Am început să gătesc,
Să meditez să mă iubesc,
Tu eşti un om simplu ,
Că în mintea mea nu mai eşti,
Şi oare-ţi
