Poezii

Au murit câțiva oameni în mine. N-am apucat să-i îmbrățișez strâns, Au plecat împreună cu mine, Când am fost într-o furtună de plâns.

Te-ntreb omul ce mă citești, Câte iubiri ai încetat să mai iubești? Câte iubiri ai îmbrățișat,și apoi afli, că te-au înșelat . Câte inimi ai încetat în a mai iubi? Câte cuvinte ai îndurat fără

Şi după despărţire tu cum eşti? Câteodată te mai îneci la mal Știind că te pierzi la primul val. Şi ochii tăi ce spun? Vorbesc ,chiar dacă nu se aud Şi răsăritul ce tot vine ar spune Hei,lasă-l

Femeia din spatele tău, Acum ți-e doar străină, Cam culmea înainte ochii îi iubeai Vocea ,Sufletul, Trupul, Părul, E mai frumoasă, scoasă din vitrină, De-ai știi de câte ori ,în vise, te alina, te

Câte suflete încap într-un om, Câte suflete s-au dus din el Şi-au lăsat amintirile într-un veștejit pom, Mă-ntreb câte flori ofilite am scos.... Câte cuvinte nespuse ne-au mai rămas, Câte

M-am lovit singură, Am început să uit , Să mă uit Să te uit să zbor Cu timpul în braţe, Iar tu cu o altă ea ce-ţi va sfâşia inima Într-o albastră noapte.