Poezie
Efemeritate
1 min lectură·
Mediu
Cand ma gandesc ce-am fost odata,
Un suflet vesel si-o inima-mpacata,
Se-asterne iar raceala noptilor de toamna
Si plang…plang de durere…in taina.
Nu stiu ce-a fost si ce mai e
Acum pe strazi: doar o idee?
Sigur...O idee…Doar atat,
Dar aceea de-a fi iubit.
Da, doar una, dar de-ajuns
Inima-mi sa fi patruns
Cu caldura, cu extaz,
Dar s-a dus..s-a dus chiar azi.
In orice zi ce curge,
Pastrez speranta dulce:
Maine e o noua zi.
Sufletu-mi se va-ncalzi ?
Poate da…sau poate nu.
Aflu maine.Nu-mi spui tu?
De-ti deschizi sufletul de gheata
Imi oferi si mie viata.
Tu nu ma crezi, dar nici nu stii
Ca pot sa fiu orice-ai dori.
Fiinta mea se da drept gaj;
Nu te teme, ai curaj
Doar prin tine ea respira,
Iart-o ca la tine aspira.
Stai langa mine sa-mi revin
Din amorteala toamnei reci
Si te rog doar…sa nu pleci !
Stai. O secunda. Stai etern.
Pe vai in suflet mi se-astern
Frunze seci si supte toate
De seva ce-n tine se zbate.
Dezmorteste-o, te implor!
Vantul sufla trist, cu dor,
Pe carari din suflet, rece,
Ca n-ai vrut sa stai…si trece.
Te-am avut, dar ai plecat
Si inima-mi – taram uitat………
012767
0
DC