Poezie
Crepuscul
marti 13
1 min lectură·
Mediu
Fâșii nervoase-n zbor absurd,
Crepusculi șerpi târâți prin sânge,
Albastrul dur ma-nvineteste..vene imi strange
Caci ma incearca un suflet mort. Mi-e prins in carne.
Nu e suflet, e ceva distrus.
Izbeste ganduri in trist sumbru,
In pata neagra dintre lucubre hotare...
Alearga in zbucium frenetic, fara rost
In aer patetic, dureros, impus,
Intre Trecut si Damnare, Iertare, Resemnare.
Cu balsam intins pe asprele-i maini
Ma inseala crud calcandu-ma in picioare. Of..!
Pastreaza in pumni si oase speranta
Si-o chinuie incet si greu si apasat.
Doar siroaie ale plangerii n-au secat..
..nu e moarta, dar nici in viata.
E Amintirea.
002632
0