în ultima vreme îți spun mai des că te iubesc...

în ultima vreme îți spun mai des că te iubesc cînd îmi titrezi sîngele din aliajul dubios al trupului meu – oase și carne – îmi tai unghiile adînc, dureros și steril de teamă să nu te rănesc tu ști, am prostul obicei să-mi înfing degetele adînc în tine atunci cînd te mîngîi sau atunci cînd mă iubești palma ta se potrivește pe sînii mei și mă strînge ca un garou – îmi oprește otrava aproape foarte aproape de suflet și-atunci îmi amintesc cînd am fost și mi-au luat sînge cînd m-au golit de mine și-apoi m-au umplut cu durere și-am rămas așa o viață pînă cînd am rîs împreună și m-ai prins adînc în tine cînd mușc din mere mă gîndesc la tine întotdeauna le cumpărăm împreună, le mirosim, le mîngîiem, le atingem și le alegem, exact cum ne-am ales părinții atunci cînd ne-am născut, pornind din interior, o mamă, un tată și apoi noi cînd dorm în mirosul tău mă leg cu multe tulpini de naștere și omor întrebări cum poate îndrăgi cineva atît de mult legăturile cu noduri complicate criminale de care ți-e teamă să te prinzi sau te doare să le tai? mi-e frică să te am mă doare să te pierd dar vezi tu – un înger cu pielea neagră a murit ieri pentru că în ultima vreme îți spun mai des că te iubesc...