John zacea pe fotoliul din fata biroului, masurand cu privirea apusul in flacari al soarelui. Mai erau 2 ore pana cand noaptea avea sa-si lase mrejele peste statia de cercetare.
- Nu-ti mai legana
In umbra de racnet si vis de urzica,
Sa-ti piara si cheful din \"cea\" de furnica,
Sa-ti cearna durere in pori si-n stomac,
Sa-ti franga mandria de tap impanat.
Sa-ti umple cu sila si tina
Cu varfuri reci de gheturi din argint
Rasare pe stanci de piatra rece
Manunchi de soapte cu gust de alint
Arzand cu vifor al cerului pantece.
O ard si o dor grumazul si gandul
De urlete mute
Hai să-ți împletesc în priviri
dulci-albastre-suave amintiri,
să-ți cânt, să-ți râd a fericire,
să-ți conturez pe buze împlinire.
Þi-e teamă de-ai amorului fiori,
în care tot mustești
Hai să-ți cânt o dulce amintire
Despre trecut, prezent și viitor,
Să-ți regăsești cuvinte și-armonie,
Să uiți ușor de sihăstrie,
Să poți să te desprinzi în zbor.
Pe coala albă ce ți-ai
- Sunt din carne, stii? Adică sunt si eu om....
- Esti femeie... esti o greseală a naturii, răspunse dur, cu o voce moderată de stăpânirea de sine evidentă.
Curentul sufla peste chipul ei usor