Poezii

Trecut este totul Și totul se-ntâmplă, Și dusă e viața Și totul din noi... Þărănă ne facem Și viermi ne mănâncă Și trupul se cerne în văi... Și-n corpuri; și suflet Din toate se face Și

ACAndreea Cioran

0

0

Din valuri de foc, Pe culmi de noroc, În ropote line Din văi de suspine Se-ncheagă cu sânge Un cântec ce plânge Cu spini și otravă Un trup pe-a lui slavă. Și nouri se-adună În roți de

ACAndreea Cioran

0

1

Gând, coloană de suspin Ce se pierde în venin Duce sabia prin vreme Și o taie până geme Pe o geană caldă-n zori, Pe o ramură de nori Plimbă vestea prin deșerturi Și o scaldă printre

ACAndreea Cioran

0

0

Goluri de ape în chin de nevoi Se-adulmecă una pe alta, Mirosuri prea dulci de suflete moi Tânjesc să-și distrugă iar soarta. Clădiri de neant se-ncumetă-n noi Să rupă albastra tăcere Și vise

ACAndreea Cioran

0

0

Vară pustie macină gânduri albe În negrul impas al căderii viscerale De văi mărginite în ele însele. Popas al vieții pe cărări nebătute de Pasul ființei omenești în sublime desfătări

ACAndreea Cioran

0

0

Vară pustie macină gânduri albe În negrul impas al căderii viscerale De văi mărginite în ele însele. Popas al vieții pe cărări nebătute de pasul Ființei omenești în sublime desfătări

ACAndreea Cioran

0

0