Cândva, Dumnezeu și cu mine
depănam povești pe prispa din curtea bunicii…
Eram mică atunci… inima mi-era deschisă
oricărui dialog divin… și-oricarui sfânt mister
invocat de Cel de
De-o veșnicie încoace
Sfâșii cu dinții burțile
Balenelor ce țin captiv
Sufletul, trupul, eul meu !
Vreau să ating cu degetele
Conturul luminii solare !
Vreau să iau naștere,
Să nu fiu prada
Nu sunt ale tale tăcerile căzute în colțul gurii
precum semințele de floare strivite în picioare.
Nu este a ta această ființă secătuită de viață și de moarte,
Ochii închiși și pielea gălbejită
Prin câmpuri de lumină
îți întrevăd umbra liniștită.
Peste tine nu au trecut anii,
lunile, zilele, orele...
Ești așa cum te știu, încă de când
mă țineai la sânu-ți, în fașă...
Pielea ta
“Tradiția nu înseamnă că cei vii sunt morți, ci că morții sunt vii” ( George Santayana)
În mod cert, ar fi trebuit să recurg la alte mijloace de exprimare. Scrisul nu ma prea avantajează. Ar fi
În noaptea aceasta, iubite,
ni se deschide poarta
spre un nou tărâm...
mai sfânt, mai pur, mai blând!
De nu va fi să se sădească
pe casa mea cunună,
ne vom scălda în dulcele izvor,
vom trece
De ce m-ai născut, mamă?
De ce m-ai adus în lumină?
Au, nu știi că lumea aceasta
nu e menită să mă apere,
ci să mă încerce?
Nu știi că nu există șansa
să nu mă pierd de mine,
de tine...de
În câmpuri de lumină
îmi culc trupul otrăvit
de tot ce-nseamnă nou...
de-atât urât și gol.
Nu caut frumuseți ascunse
în trecut...
Nu caut pilde antice
în frunyele de nuc
Îmi caut
AB