II
Cândva, Dumnezeu și cu mine depănam povești pe prispa din curtea bunicii… Eram mică atunci… inima mi-era deschisă oricărui dialog divin… și-oricarui sfânt mister invocat de Cel de
ABandreea bazgauIona
De-o veșnicie încoace Sfâșii cu dinții burțile Balenelor ce țin captiv Sufletul, trupul, eul meu ! Vreau să ating cu degetele Conturul luminii solare ! Vreau să iau naștere, Să nu fiu prada
ABandreea bazgauNu ești aici
Nu sunt ale tale tăcerile căzute în colțul gurii precum semințele de floare strivite în picioare. Nu este a ta această ființă secătuită de viață și de moarte, Ochii închiși și pielea gălbejită
ABandreea bazgauMamei
Prin câmpuri de lumină îți întrevăd umbra liniștită. Peste tine nu au trecut anii, lunile, zilele, orele... Ești așa cum te știu, încă de când mă țineai la sânu-ți, în fașă... Pielea ta
ABandreea bazgauNoaptea de Sânziene
În noaptea aceasta, iubite, ni se deschide poarta spre un nou tărâm... mai sfânt, mai pur, mai blând! De nu va fi să se sădească pe casa mea cunună, ne vom scălda în dulcele izvor, vom trece
ABandreea bazgauAici!
De ce m-ai născut, mamă? De ce m-ai adus în lumină? Au, nu știi că lumea aceasta nu e menită să mă apere, ci să mă încerce? Nu știi că nu există șansa să nu mă pierd de mine, de tine...de
ABandreea bazgauÎn câmpuri de lumină
În câmpuri de lumină îmi culc trupul otrăvit de tot ce-nseamnă nou... de-atât urât și gol. Nu caut frumuseți ascunse în trecut... Nu caut pilde antice în frunyele de nuc Îmi caut
ABandreea bazgau