Am auzit că de obicei lumea te lasă în pace într-un sfârșit
Și că ar obosi să te tot sâcâie de prea multe ori când nu te lași
Dar astea sunt doar păreri ale unor oameni ce au insistat
La vremea
Din nou...
La fel de mult încătușată ...
Nu mai vreau să joc același joc!
Mă ții mereu legată
Și am obosit...
Te-am crezut când mi-ai promis că mă înveți să iubesc
Dar cine a știut că ai sa mă
De dimineață , atunci cand prima rază de soare îți apasă genele , nu o lăsa să ți le deschidă într-un mod brutal ... lasă lumina să-ți le alinte , ca și cum tu ți-ai alinta persoana dragă ... Apoi
Mi-e frică să mă uit la voi
Sunteți prea mari pentru mine
Iar dacă vă voi privi
Mi-e frică să nu mă vad prea departe
De etajul cel mai înalt
Eu nu voi niciodata ca voi
Pentru că voi nu veți
Nu mă mai vreau pe mine așa cum am fost...
Mă trezesc prea târziu și vad doar fețe obosite
Oare nu pot fi eu zâmbetul lor
Să le alin toate greșelile pedepsite?
Nu mă mai vreau pe mine
Þie , celui mai pur dintre toate sufletele
De pe largul continent al meu
Îți dau o viață
Ca să inveți să crești...
Îți dau ție tot ce am invățat eu ...
Îți dau copilăria mea să o ții in
Iubirea nu moare niciodată
Iubirea e doar ucisă cu sânge rece
Pe altarul ei se sacrifică sufletele morților vii
Al meu , al tau , al tuturor ...
La un moment dat vine vremea fiecăruia
Să se
Sunt prea mică pentru voi oare?
Sunt prea ... altfel și buzele mi se sfarmă
Mă plec în fața grandiozității voastre
Eu sunt prea mică pentru acest \"joc\"
De fulgi de neoprire albastră
De o lume
A