Furtuni de nisip
Am auzit că de obicei lumea te lasă în pace într-un sfârșit Și că ar obosi să te tot sâcâie de prea multe ori când nu te lași Dar astea sunt doar păreri ale unor oameni ce au insistat La vremea
Din nou...
Din nou... La fel de mult încătușată ... Nu mai vreau să joc același joc! Mă ții mereu legată Și am obosit... Te-am crezut când mi-ai promis că mă înveți să iubesc Dar cine a știut că ai sa mă
Nu voi fi niciodata ca voi
Mi-e frică să mă uit la voi Sunteți prea mari pentru mine Iar dacă vă voi privi Mi-e frică să nu mă vad prea departe De etajul cel mai înalt Eu nu voi niciodata ca voi Pentru că voi nu veți
Vreau un ambalaj nou...Satin
Nu mă mai vreau pe mine așa cum am fost... Mă trezesc prea târziu și vad doar fețe obosite Oare nu pot fi eu zâmbetul lor Să le alin toate greșelile pedepsite? Nu mă mai vreau pe mine
Jertfa
Þie , celui mai pur dintre toate sufletele De pe largul continent al meu Îți dau o viață Ca să inveți să crești... Îți dau ție tot ce am invățat eu ... Îți dau copilăria mea să o ții in
Oare sunt prea mica
Sunt prea mică pentru voi oare? Sunt prea ... altfel și buzele mi se sfarmă Mă plec în fața grandiozității voastre Eu sunt prea mică pentru acest \"joc\" De fulgi de neoprire albastră De o lume
