Mediu
M-am trezit cu gandul sperantei ucise, azi era joi, la fel ca ieri...la fel ca maine, timpul murise, si ma gandeam la cat de cumplita e uneori imbratisarea fericirii.
Eram la fel, si tu si eu: aceleasi gusturi, aceleasi placeri, radeam amandoua, plangeam amandoua...iubeam amandoua...ce trist...acelasi barbat.
Iubeam...ce ciudat...el nu iubea decat una...am pierdut, eu mai mult decat tine...
Acum colind strazi, aceleasi parcuri, cu tine in gand, de mana cu el...de ieri sau de azi...cine mai stie, tacuta si trista, speranta pierduta.
As vrea sa pot spala durerea, sa se dizolve in apa, of... iubirea insolubil pacat...am gresit, am ales nimic...am pierdut tot, si pe el si pe tine...si odata cu voi, si linistea mea
023040
0

dar si prea multa liniste nu-i bine... nu crezi?
putin mai plangem putin mai \"murim\" ca de alta data sa nu mai putem muri asa de usor...
frumoasa viatza!