Drumul care duce
La tine mereu
Mi-a fost necunoscut
Și greu
Cioburi de sticlă
Presărate în nisip
Fin
Precum atingerea ta
Nu-mi arunca pietre
In cale și
Lasă vântul tomnatic
Să mă
Viața e mai lungă noaptea
Prin șoapte ne-nțelese
Aproape ai uitat
Cum să respiri
O picatură două afară la geam
Nici un zgomot departe
Oare mai știi
Vocea ei
Miscările-ți în
Pe tine te-a creat noaptea
O reverie nocturnă
Oarbă de prea mult negru
Și câte-un bec stricat
Geamul de lângă pat
Ți-a fost mereu intrarea
Către mișcari stângace
Și-un cearșaf șifonat
Mă
Amintirea-ți va fi
Doar o iluzie din zece
Ani ce ne vor desparte
Orașe pe care nu
Le-om vizita vreodată
Tăcerea-ți va fi mesajul
Pe care-l voi primi
Un răspuns la chemări
Prin pădurile de
Moartea iți va fi ușoară
Ușoară ca o pană
Ce lesne se avântă
Din ceruri
Moartea îți va fi lungă
Lungă precum firul de mătase
De care atârnă
Ultima-ți speranță
Ți-e teamă
Văd viața în nuanțe de gri
Culori fumegânde
Oare cum arăta
Lumea înainte de a se face
Scrum
Imi ceri mai mult entuziasm
Viață țipătoare
Și nu ințelegi cum eu
Percep doar silaba
Zi
Zi-mi
Eternitatea se numără în declarații
De dragoste pe foi roz cu parfum de
Lacrimi plânse la miez de noapte
Dragostea spun ei nu moare poate
De aceea nu o simțim noi
Cei care murim în fiecare
AD