B.
Drumul care duce La tine mereu Mi-a fost necunoscut Și greu Cioburi de sticlă Presărate în nisip Fin Precum atingerea ta Nu-mi arunca pietre In cale și Lasă vântul tomnatic Să mă
Cinci bătăi pe secundă
Viața e mai lungă noaptea Prin șoapte ne-nțelese Aproape ai uitat Cum să respiri O picatură două afară la geam Nici un zgomot departe Oare mai știi Vocea ei Miscările-ți în
Suflet pereche
Pe tine te-a creat noaptea O reverie nocturnă Oarbă de prea mult negru Și câte-un bec stricat Geamul de lângă pat Ți-a fost mereu intrarea Către mișcari stângace Și-un cearșaf șifonat Mă
rugăminte
permite-mi trei cuvinte rostite prea devreme un cuvânt în plus -de luat aminte- distruge sentimentul de-nceput
Mâine
Amintirea-ți va fi Doar o iluzie din zece Ani ce ne vor desparte Orașe pe care nu Le-om vizita vreodată Tăcerea-ți va fi mesajul Pe care-l voi primi Un răspuns la chemări Prin pădurile de
Asfințire
Moartea iți va fi ușoară Ușoară ca o pană Ce lesne se avântă Din ceruri Moartea îți va fi lungă Lungă precum firul de mătase De care atârnă Ultima-ți speranță Ți-e teamă
Trezeste-mă
Văd viața în nuanțe de gri Culori fumegânde Oare cum arăta Lumea înainte de a se face Scrum Imi ceri mai mult entuziasm Viață țipătoare Și nu ințelegi cum eu Percep doar silaba Zi Zi-mi
Timpul și iubirea
Eternitatea se numără în declarații De dragoste pe foi roz cu parfum de Lacrimi plânse la miez de noapte Dragostea spun ei nu moare poate De aceea nu o simțim noi Cei care murim în fiecare
Iubesc
Iubesc pe aripi de vânt Și prin nori de ploaie Iubesc fără umbră Și în raze de soare Iubesc în șoaptă Și iubesc dansând Iubesc dar lasă Iubesc și-atât
