Din codrul trist si făr de frunze,
Lăsat de toamnă fără glas,
Mireazma de pământ fiebinte,
Îsi ia din viată bun rămas
O pasăre cu aripi frânte..,
Asemeni unui visător,
Ce îsi doreste
Din ceruri ea a coborât
Să caute Pământul,
Și printre toate rând pe rând
Să-și lumineze gândul
Cătând prin râuri printre văi..
Găsi ea de cuvință,
Să caute prin muritori
O veșnică
Când am zis ca plec de acasă
Mi-am pus sufletul pe masă
Pe masa străinilor
Pentru hrana câinilor
Câini să se sature
Strainul să bucure
Vai de suflete pribege
Prin amare drumuri
AD