Când am zis ca plec de acasă
Mi-am pus sufletul pe masă
Pe masa străinilor
Pentru hrana câinilor
Câini să se sature
Strainul să bucure
Vai de suflete pribege
Prin amare drumuri
Din codrul trist si făr de frunze,
Lăsat de toamnă fără glas,
Mireazma de pământ fiebinte,
Îsi ia din viată bun rămas
O pasăre cu aripi frânte..,
Asemeni unui visător,
Ce îsi doreste
Din ceruri ea a coborât
Să caute Pământul,
Și printre toate rând pe rând
Să-și lumineze gândul
Cătând prin râuri printre văi..
Găsi ea de cuvință,
Să caute prin muritori
O veșnică
AD