Andra Sabin

Mă cufund în istorie, străbunii îmi vorbesc, firul pur și simplu dramatic mi se încolăcește pe deget, mărțișorul curge în somnul meu, mă trezește într-un țâșnet, într-o străpungere a aerului cald,

Printre picioare se plimbau găini. Iar cupa mea dădea pe dinafară pe dinăuntru, picură sub pământ rupe scoarțe o înghit rădăcini sfarmă pietre în pietriș stinge-un punct, din focul altui

Iisus a murit, Iar golul din peșteră e tot mai mare. Þipă giulgiul dornic de a fi atins Þipa lespedea rece fară de trup Þipă bolovanul ce acum închide un trecut ce nu a avut loc. În grădina