andra n

dupa cum olga a scris,ai cam prea abuzat de niste imagini in poezia asta si da aerul de poem supraincarcat.scrii destul de apasator si folosirea exclamatiilor ma duce cu gandul la romante vechi.
sa ai cat mai multa inspiratie in continuare.

indraznesc sa scriu si eu ceva aici,desi nu cred ca egaleaza ceea ce e scris mai sus.de pozemul tau,nici nu mai spun.este ceva ce ma tine cumva strans de imaginile pe care mi le redau cuvintele insirate de tine.de la primul vers,ce imi reda starea de trezirea aia calma cat inca e liniste,dorinta de a nu te fi trezit(ca sa nu vezi jocul asta sinistru si mecanic din fata de la cărturești),ideea de a fi singurul om ce simte CEVA,si din pricina cuvintelor ce-si pierd intelesul,cuvintelor spuse de dragul de a fi adresate cuiva,(fara a simti acel CEVA). ai o viziune tare curioasa si misterioasa adina.imi place.
(cu ocazia asta scuze pentru editarile mele..sunt mai indecis ;)

multumesc mult olga ptr comentariu!
sa vad ce pot face.oricum ma simt uluit ca mi-ai scris.si f..mandru ;)

ai dreptate.ana e unica ptr mine.totusi incerc sa scriu din viziunea mea ceea ce simt altii pentru mine,sau eu ptr ei.ma bucur ca ti-a placut :)

multumesc foarte mult pentru comentariu!cat despre forta de care zici tu..cam duc lipsa.lipsa grava...

este prima poezie pe care am citit-o scrisa de tine.nu ma intreba de ce,poate pentru ca-mi place mult numele tau.ai un nume frumos.trecand peste astea,nu mi se pare cine stie ce poezie,cadru spatial intalnit destul de des(in special vara),vad un complex de inferioritate in fata persoanei iubite \"Esti magnific, sublim, esti perfect, si ma doare
Ca eu sunt doar un gand, doar un val pe o mare\" si desertul ca simbol probabil a unui spatiu arid ce nu se mai termina,setea de cineva.
ultimile versuri sunt poate esentialele,parca mai e ceva de ele.in rest..cu rima stai binisor,poezie putin cam prea sentimentala pentru mine,dar merge.
o sa te citesc in continuare.