.. I will always love you… (Adele - Lovesong)

„I will always love you…” Cântă încet, aproape șoptit, pe fundal. „Whenever I’m alone with you.” Sunt întinsă pe burtă, goală, în lumina unui apus care pare că a rămas prins în cameră. O picătură de transpirație îmi alunecă încet pe spinare, ca și cum toată dragostea noastră s-ar fi strâns într-un singur strop — o supradoză de iubire. „…you make me feel...” Lumina lumânărilor pâlpâie printre brațele mele și se reflectă pe perete, proiectând frânturi din tot ce am trăit. Fragmente. Bucăți de noi. Amintiri care nu știu încă dacă aparțin trecutului sau prezentului. Ușa este ușor crăpată. Apa se aude curgând ca ploaia. Îți aud apa alunecând peste trup, în valuri, apoi căzând grea pe podea, la picioarele tale. Eu rămân în camera înăbușită de căldură. Și, cu toate acestea, încep să mă răcesc. Te aștept în fiecare clipă să te întorci. Să vii să mă atingi din nou. Să-ți văd chipul. Privirea. Să caut în ochii tăi ceea ce am făcut unul cu celălalt. Ceea ce am făcut cu noi. Să ne privim fără cuvinte. Fără să clipim. Frunte în frunte. Și să dăm amândoi din cap, ca și cum niciunul dintre noi nu poate să creadă ce am creat. Ce am fost. Ce încă suntem. „However long I stay.” Mă uit prin ușa întredeschisă, încercând să prind măcar un colțișor din tine. Și simt o tristețe pe care nu știu unde să o așez. Dece imi pun intrebarea: ''Dacă asta a fost ultima oară?'' ? „However far away.” Ai plecat neobișnuit de repede de lângă mine. Oare ai simțit și tu? Ai simțit cum sufletului îi este frică să nu mai simtă niciodată ceea ce ai simtit acum? Ai simțit cum mă pierzi? Ai simțit că nu mai avem timp să ne bucurăm unul de celălalt? Ai simțit, că poate nu este pentru totdeauna? „Whatever words I say.” Ți-am văzut chipul. Și ai încercat atât de bine să ascunzi cât de multe intrebari ai in minte acum. Ai încercat să te prefaci că nu contează, să ignori și, în același timp, să trăiești fiecare secunda din plin. Dar chipul tău nu a știut să joace poker. Te-am citit. Am văzut în ochii tăi ceea ce simțeam și eu. Și știu că și tu ți-ai fi dorit să fie pentru totdeauna. Doar că tu cauți o cale prin care imposibilul să devină posibil. Iar eu mă tem că unele lucruri sunt prea dureroase ca să le rostim. Prea sentimentale. Prea adevărate. Uneori, un singur cuvânt ar putea să distrugă tot ceea ce încă încercăm să păstrăm. Așa că tăcem. Ne privim. „I’ll always love you…” Poate că acesta este adevărul pe care îl ascundem cel mai bine. Că, indiferent cât de departe vei pleca, o parte din mine va rămâne acolo. În camera aceea. În lumina lumânărilor. În ușa întredeschisă. În picătura de pe spinarea mea. În privirea ta. În ultima secundă în care încă nu știam că poate fi ultima. „’Cause I love you.” Și poate că iubirea nu înseamnă întotdeauna să rămâi. Poate că uneori înseamnă să știi că s-ar putea să fie ultima dată și, chiar și atunci, să închizi ochii și să mai simți o dată. Doar o dată. Ca și cum ar fi pentru totdeauna. (Dacă aprinzi o singură lumânare, lași melodia lui Adele să cânte încet și citești textul cu voce tare, sau dai melodia la un volum normal și privești textul, citindu-l în gând, vei simți acel moment. Vei simți versurile, textul meu, emoția, bătăile inimii și frica.)