Poezie
O cicatrice numită iubire
Tu vei rămâne acolo unde doare cel mai frumos. 12.10.2026 / 22:02
4 min lectură·
Mediu
Să ai grijă de inima mea, că a rămas la tine.
Nu îmi place să plâng,
dar măcar nu îmi pare rău că plâng acum.
Sufletul îmi va plânge tot restul vieții mele, poate nu și ochii.
Nu mai au rămas cuvinte pentru noi.
Noi suntem mai presus de cuvinte, de poezie, de un citat.
Știi foarte bine.
Nicio limbă, niciun dicționar,
niciun cuvânt nu poate să descrie dragostea noastră și ceea ce avem noi doi între noi.
Ceea ce simțim unul pentru celălalt.
Ceea ce am trăit unul pentru celălalt.
Potențialul nostru împreună.
Este ceva dincolo de univers,
dincolo de ceea ce poate cuprinde universul, dincolo de Dumnezeu.
Nu sunt cuvinte.
Nu există explicații sau descrieri.
Nu există o limbă pentru asta.
Trebuie doar să ne uităm unul la celălalt și știm foarte bine despre ce este vorba.
Da, în primul rând, se simte.
În minte, în suflet, în vene.
Aici, în piept, acolo unde nu poți vorbi despre ceea ce simți.
Nu există cuvinte, nici măcar dacă am inventa o limbă nouă.
Nu ai cum. Nimeni și nimic din ceea ce va mai exista după noi nu ar putea înțelege ce am avut noi, ce suntem noi, ce simțim noi.
Și cu asta avem de trăit amândoi pentru tot restul vieții noastre: cu sentimentul acela în suflet.
Poate se va răci puțin, dar vei ști întotdeauna cum se simte.
Este copleșitor.
Nu poți să-i spui nimănui.
Nu va înțelege nimeni.
Nu mă laud cu toate astea, dar tu știi foarte bine despre ce este vorba.
Îmi doresc să poți trăi tot restul vieții tale cu acel sentiment pe care îl porți în suflet și în inimă.
Amintirile?
Îmbătrânim.
Una, două, poate chiar trei sau patru dintre ele le vei uita. Sau poate îți vei aminti de una ori două privind o fotografie, dacă le-ai salvat pe un stick și l-ai ascuns undeva.
Dar nu va exista niciodată un buton prin care să le ștergi.
Și chiar dacă te vei îndrăgosti din nou, vei iubi, te vei căsători, vei avea copii, îi vei aduce pe lume și le vei pune un nume, o să mă porți în suflet.
Pe noi doi.
Așa cum am fost noi.
Așa cum ai fost tu când ai fost iubit.
Eu te port cu mândrie în suflet.
În primul rând, pe tine.
Tu vei avea mereu locul întâi în sufletul meu.
Și apoi, pe noi doi.
Te-am lăsat să-mi lași o cicatrice pe inimă și pe suflet.
Cu voința mea, ți-am dat dreptul acesta.
Și te port cu mândrie.
Nu trebuie să-i arăt oricui cicatricea mea.
Dar eu o văd.
Eu o simt.
Eu o am.
Te iubesc.
Și poate ți-am spus-o prea rar.
Te iubesc.
Și poate uneori ți-am scris-o prea des.
Te iubesc.
Iar ultimul „te iubesc” pe care ți l-am spus a fost în mai.
Te iubesc pentru că te-am iubit.
Pentru că m-am iubit pe mine.
Să rămâi cu bine, iubirea mea.
Să iubești!
Mai mult decât m-ai iubit pe mine.
Iubirea ta a fost mai mult decât am putut eu să primesc.
Dar tu să iubești mai mult!
Pentru că poate fata care va veni după mine va avea nevoie de și mai multă iubire.
S-o iubești!
Ca să te poți iubi și pe tine.
Din poezia mea, „Rugăciunea mea – Promit”, ți-am promis că te voi iubi mai mult decât meriți, că te voi iubi și îți voi dărui toată iubirea pe care nu ai primit-o până acum.
Cu gândul acesta te las.
Este suficient să-mi arăți că m-ai iubit citindu-mi poeziile.
Am foarte multe de scris.
Dar voi continua să scriu doar despre tine.
Indiferent dacă eu voi mai iubi vreodată.
Ești iubirea vieții mele.
Ești dragostea pe care mi-am imaginat-o și mi-am dorit-o.
Ești, din nou, într-o poezie, lumânările de pe tortul meu de ziua mea.
Și despre asta voi scrie.
Despre tine.
Despre noi.
Despre ceea ce nu se poate șterge, oricât de mult ar trece timpul.
Să rămâi cu bine, iubirea mea. Că inima mea a rămas la tine. Să ai grijă de ea, că ea are grijă de tine. Eu nu voi mai fi acolo.
0012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andra Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 692
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 79
- Actualizat
Cum sa citezi
Andra Diana. “O cicatrice numită iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andra-diana/poezie/14206389/o-cicatrice-numita-iubireComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.