Nebunia dorinței

Nevoia este simplă. Te ține în viață. Apă. Aer. Somn. Lucruri pe care le poți măsura, lucruri pe care le poți numi. Dar vrei? Dorința este lucrul care te ține treaz noaptea, mergând în propria ta piele. Este gândul care nu va pleca, pulsul dintre coaste care nu este doar o bătaie a inimii - este ceva mai mult. Ceva nemulțumit. Dorința îi face pe oameni nesăbuiți. Îi face să zăbovească prea mult în prag, cu mâinile zvâcnind în lateral. Îi face să se uite la guri la mijlocul propoziției, abia auzind un cuvânt. Îi face să-și muște buzele, să-și schimbe greutatea, să spună un lucru, dar să spună ceva mai murdar. De aceea ai păstrat contactul vizual puțin prea mult timp. De ce ți s-a oprit respirația când degetele s-au periat prea aproape. De ce mintea ta a plecat în locuri pe care nu ai îndrăzni să le spui cu voce tare. Pentru că nu vreau să șoptesc. Intră în tine, se instalează în oase și așteaptă. Și când se construiește? Când devine insuportabil? Atunci corpul vorbește pentru tine.