aveam în mâini întâmplările,
primul zvâcnet al inimii
îmi răsărea din porii tai,
și am învățat să cresc
împreună cu bătăile inimii,
cu fioruri din care mă
întrupam, stingher ghioc
călători printre mori de vânt
printre țipete de albatroși
ca-ntr-un ritual în care
ducem la inimă talismane
ninse cu poleiala tăcerilor.
se topesc mângâierile
pe trupurile noastre
Aș fi vrut să îmi văd bunica
țesând la război, ori pe bunu\'
venind din alt război, agale,
cu ochii scrutând zările să-și
vadă fetele, trei, și pe mama,
țânc mic, alergându-i în brațele
Hai, îți zic, întinzându-mă
pe spate, cu iarba cruda
împletindu-mă, de-a valma.
Îmi sunt pletele cu rouă
amestecate, și de pe buze,
fragi poți culege, pe buze-ți.
A fost de-ajuns să foșnească apropierea
de șoapta tăcută a pașilor lui, că o avalanșă
de licurici mi s-au vârât în ochi, urechi, nari,
vene și am prins a alerga de mână prin pădurea
secundelor,
