Când mă gândesc la tine,
îmi răspunzi
printr-un vers
în culorile toamnei
și ale dorului...
iar eu ascult,
făptura ta de stampă japoneză,
țesând în mine-un cântec,
o curgere de frunze.
Coboară un frig pe șira spinării
până-n călcâie
șarpele rece,
blestematul,
cunoașterea se plătește
da,
se plătește,
așa e drept
Ah,
ochii, urechile, gura
se vor umple de
Spaima de…
fiecare vrea să lase ceva în urmă
un copil,
un poem,
o icoană…
ne e frică de moarte,
de noapte,
de frigul ajuns la inimă…
e și acesta
un soi de botez,
întors…
primim
Bate vântul. Vânăt.
Stau agățată de ziua de ieri și nu-i dau drumul.
Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi.
Pavarotti cântă. Amintire.
Ridi, pagliacci ! Încerc.
Arte poética - Jorge Luis Borges
Priveste râul, nascut din timp si apa
si-ti aminteste timpul, ca-i alt râu,
stiind ca toti ne trecem, precum râul,
si chipurile se trec, la fel ca
Au fost unul și una,
un el și o ea
într-o clipă anume,
Cineva
i-a aruncat în Aleph
punctul cel fix,
născătorul a toate
le-a dat
contopirea în unul
într-un târziu
au plecat,
întâi
Tinerețe
Îți amintești de calul ruginiu
ce ne purta încet
prin înserări
și ierburi despletite
prin poieni ?
Pluteam ușor
dintr-un amurg în altul
legănați,
purtând în ochi
fântâni cu ape
AT