ți-am păstrat, iubire, multe
zile din prezenta-mi viață,
ți-am promis că or s-asculte
doar de tine – nătăfleață!
mi le-ai luat cu nesimțire
garantându-mi fericirea.
azi îmi număr cu
să nu mai plângi - îmi spui – acum e totul rece,
în mine tăcerea urlă a pustiu,
în tine tăcerea urlă a târziu,
Iubirea trece?
să nu mai plângi – îmi spui - azi nu mai doare;
te-ai
Primăveri închipuite joacă șotronul într-un sertar;
Toate enigmele nopții se topesc pe asfaltul murdar.
Draperiile dorm. Furnici îndestulate se spală pe dinți cu cloroform;
Îngerul cu
În viață, omul cere Totul sau Nimic,
Dar niciodată nu se mulțumește,
Că dacă are Totul… parc-ar mai vrea un pic,
Iar de-i Nimic… parcă prea mult primește!
te-am mai strigat și ieri
și surd și mut și rece,
am rupt în mângâieri
sărutul care trece
și te astept pe mâine
când noaptea o să-nece
scăldat în negru sănge
sărutul care trece
azi mai
repetă-mi c-ai să pleci,
e noapte și e moarte,
cuvintele-mi sunt reci
pierdute-n pașapoarte,
am inima-n cârlig
e pusă la păstrare
mă caut și mă strig
mă mușc și nu mă
și m-am trezit într-o dimineață,
și locuiam într-un cuvânt
cu care m-am spălat pe față
și l-am lăsat să se usuce-n vânt,
și-am hoinărit pe străzi murdare,
și le-am imbrătișat, și m-au
AP