Poezie
Trezire
1 min lectură·
Mediu
Diafană mângâiere a soarelui peste ochii mari
Ce-i deschid
părăsind lumea viselor și a tenebrelor.
Mă trezesc.
Răsăritul, ziua, viața.
O nouă cortină peste umbră
ia locul nopții
iar.
Casă a umbrelor și a celor ascunse
Noaptea își închide-n mlăștinoasa-i ogradă
Suflete măcinate.
Ramâne loc de verde, albastru, portocaliu
Rază de nesfârșit,
Inimă de cântec,
Dor de cristal.
002.112
0